Poezii MegaPack

1

Arcanianule, erou al meu

Te-am imaginat drept zeu

Cand am devenit ateu

M-am întrebat ce vreau eu

Mă-ndoiesc mult de credeu

Nu-s în al creştinismului careu

Nu mai cred în niciun zeu

Se-omoară lumea pentr-un leu

Pentru putere e în turneu

M-am dezamăgit însumi pe eu

Să ştiu ce-i cu mine vreu’

Mă simt atât de trist, mai mereu

Am murit și-am devenit alt eu

Mai are viaţa vreun traseu?

N-am ieşit până acum din EU

Europa, şi-s închis în înteriorul meu

Nu mă mai recunosc, zău

Arcanian, fără s la sfârşit: deu

Ajută-mă, de nu mă omor eu

Ai milă de sufletul meu

Deşi n-ar zice asta un ateu:

Redă-mi viaţa, al nemuririi zeu

Ştiu că poţi, răspunde-mi ‘vreu’

Să pot fi fericit, ce lipseşte la eu?

Nu m-aşeza aşa în copârşeu

Be kind to me, arE U?

2

Atâtea gânduri mă neliniștesc

Parc-am depășit stadiul omenesc

Nici că mai știu ce să grăiesc

Mi-e greu despre asta să vorbesc

Viața am încetat s-o mai iubesc

O altă minte aș fi vrut să primesc

Și-un corp puternic prin care să supraviețuiesc

Pe Dannyetlv vreau să-l trezesc

El va ști mereu cum grijiile să le liniștesc

Cum să fac absolut tot ce-mi doresc

Cum nervii mereu să-i stăpânesc

Cum pe cei care merită să-nvăț să-i iubesc.

3

Atâtea greșeli

De-a lungul vieții facem atât de multe erori

După fiecare vreun ajutor miraculos tu speri

Da, îl vei primi, dar nu chiar în secunda doi

Fără greșeli nu am mai evalua, ca individ și ca soi

Trebuie să accepți că fiecare are rolul ei

Sau cel puțin să n-o lași liberă de capul ei

Preia total control, fă-te mai puternic

Ca să-nveți din erori mai mult de nimic

Una singură eroare poate fi fatală

Da-ți va-ntrena partea rațională

Cu cât dai cu capul mai mult, nesfătuit sau încăpățânat

Cu atât mintea ți-o lustruiești, nu ți-o speli, dar nici ca un aparat

N-o să ajungi să gândești, tu fiind om, de fapt

În locul mașinăriilor poți fi la altceva apt

N-o să te bat acum la cap cu umanele sentimente

Dar omul ar face bine o eroare să n-o mai repete

4

Ca să-i fi alături chiar nu-i nevoie

Să fii perfect, e de-ajuns să-ți pese ție

Nu-i deloc cum am crezut, că trebuie soluție

E de-ajuns un sfat să-i dai într-o discuție

Nu suntem roboți, suntem simpli muritori

Unora ne place mai mult să fim visători

Vezi tu, sentimentul uman

Cu el nu te juca, nu fi tiran

Obiectul material ușor îl poți strica

Dar pe suflet cine-l mai poate repara

Tocmai asta vreau să-ți zic, nu uita

Fi-i alături, că oricine știe certa

5

Când am să vă spulber

Veți crede c-am căzut din cer

Dar eu multe vreau să v-ofer

Nu sunt nici idol, nici brigadier

Eu.. sunt doar un băiețel

Nu vă spulber eu, nici nu ridic mâna

Că voi vă distrugeți, dacă nu vă puteți îmbuna

Voi porniți războiul, apăsați pe trăgaci

Când vă zice cineva adevărul, strigați: „TACI!”

Vă credeți cei mai tari, manipulați omenirea

Chiar și speranța, ați omorâ-o și pe ea

Apoi vă plângeți și dați vina mai departe

În mintea voastră ați distruge orice cetate

Unde mai e iertarea, pe care se bazează creștinismul?

Nu mă mir de ce oamenii deștepți adoptă ateismul.

Ne distrugem între noi de ani întregi

Și asta să nu-ndrăznești să negi!

Habar n-avem cine suntem, de unde venim

Însă, cu toții știm prea bine cum să nimicim.

6

Când eşti copil eşti mic şi prost

Asta-i natura, nu te-mpotrivi că n-are rost

Te maturizezi încet, treptat

Pân-atunci îți dau un sfat

Nu forța nimic, doar la nevoie

Nu trebuie ca mintea să-ți bubuie

Sunt momente ireversibile, ar fi păcat

Să nu te prostești, distrezi, de furie să fii inapt

O să vină timpuri mult mai grele

Dar lasă, de la viață nu le cere

Ți le va băga ea pe gât

Când ești mort de foame și-ntrebi:cât?

7

Cel ce-ajută pe toţi, necondiţionat

Pare-mi-se că-s rău de soartă încercat

Cel ce-ajută făr-un motiv

Întemeiat, sau din unul fictivi

Cel ce-ar vrea să schimbe lumea

De durere vrea a o-ndepărta

Dar nu reuşeşte mereu, ce să zici

Nu poţi de unul singur totul să-l faci

8

Tot o să mai am ceva de spus

Sufletul nimeni nu mi l-a răpus

Să am oare talent de sus?

Neh, cine oare să-l fi pus?

Am crezut odată că sunt dus

Însă – poate că nu-s!

9

cică gânduri copilărești

când o să te maturizezi?

Vorba aceea „Toate la timpul lor”

E valabilă pentru orice popor

Știind că, copilăria-i unică

Să te distrezi atunci nu strică

Știind că-i doar odată-n viață

Nu ne lua din gură această dulceață

Știi și tu prea bine când erai copil

Când făceai câte-o prostie în mod subtil

Când te râdeai de întâmplările altora

Când înăuntrul tău nu-ncolțise încă ura.

10

Cine, ce ești tu, de-mi dai în interior plăcere

De-mi dai, apoi mă depărtezi de durere

Cine ești tu de un provii

Sunt chiar curios de-asta să știi

Cine ești tu de mă faci să fiu altruist?

Să-ți mulțumesc: datorită ție eu exist

Cine ești tu, te dezvolți mereu

Ești mult mai puternic decât mine, zău

Cine ești tu, de-mi ghidezi orice pas

Iar de nu te urmez ajung la vreun gând sinucigaș

Cine ești tu, vreau să te cunosc

Ard de curiozitate, recunosc

Cine ești tu, cine te-a creat

Cum de trupul meu te-a căpătat

Cine ești tu, nu mă mai fă curios

Stai calm, din discuție nu vreau să ies victorios

Cine ești tu, că nu pot să-mi explic

De ce când fac bine, în interior mă ridic

Cine ești tu, cel ce mă ține-n viață

Atunci când restul atârnă de-un fir de viață

Cine ești tu, de-s în stare a gândi atât de departe

De ce-mi faci asta, de ce nu pot sta „cuminte”?

Cine ești tu, te-ntreb pentru a n-a oară

Ești misterios rău, iei mereu aer curat.. de la țară

Cine ești tu, vreau acum să-mi răspunzi

Până nu în idei noi ai să mă afunzi

Cine ești tu, dar văd că-i inutil

Nu pot afla asta, decât ușor, tiptil.

11

Cine zice că nu poţi fi

Toate-ntr-un loc, haide zi

De ai multe pasiuni, nu doar una

Şi le faci cu drag, chiar ş-acuma

Nu-ţi poate interzice nimeni

Să trăieşti pe lume, mie asemeni

12

Comp-uri…

Calculator blestemat

Ani din viață tu mi-ai luat

Cu degetele pe tastatură

Am umblat peste măsură

Dependent și obosit

Zi și noapte n-am dormit

Totul din cauza ta

Și-a blue screenului belea.

Trăiți-ar partițiile tale

A harddiskului sectoare

De la linia de comandă

M-am trezit că mă lași baltă.

Scrisu-i greu, am obosit

Am o față de tâmpit

Spune-mi unde am greșit

Că te scot din circuit.

Știi și tu, în goană mare

Am uitat de-a ta bootare

Acum văd că-i lucru mare

Dar uitasem, frățioare..

Să iau acum un topor

Praf și pulbere fac din calculator

Ori el, ori eu m-omor

Văd că-i ceva fain la televizor.

Ia s-ascult o melodie

Ca să scriu ș-o poezie

Sunt fără inspirație amu’

O creez din nou la anu’.

13

Dupa multa ezitare ma confesez unui strain

Si dau afara din adancul sufletului partea ce cu greu o tin

Ca nu e bine, ca risc prea mult sunt partial de acord

Dar sa tin in mine o secunda nu mai pot sa suport

El n-are nicio obligatie, nicio datorie

S-asculte pe-un necunoscut, cine stie

Poate-n schimb sa-ti faca rau, sa spuna la randul sau

Cuiva sau catorva, sa fie pentru tine si mai rau

Daca ma gandesc mai bine e fix ca un joc de noroc

Tu avand nevoie disperata de bani, fiindca datoriile te toc

Iar de nu faci rost de ei cel putin pana diseara

Risti sa pleci definitiv si din viat-afara

Ai nevoie neaparata de potul norocos

Fiind ajutat si de intuitie speri ca va fi cu folos

Asa e si cu strainul, abia de-o data, de doua ori de l-ai vazut

Si ceva-ti soptea ca ti-ar putea oferi vreun sfat, chiar de cu imprumut

Logic poate ar fi sa nu vorbesti cu strainii, corect?

Insa de esti condus de emotie, nu ti se pare un lucru cert

In final risti oricum, doar ce mai ai de pierdut

Stiind ca starea ti se agraveaza cat timp ramai tacut

Regizorul va avea mereu nevoie pentru film de actori

Oamenii nu sunt ghicitori, insa pot fi buni ascultatori

14

Copil sărac din Africa

Oare cum îți decurge viața

Încotro te-ndrepți, la ce speri

Tu de la viață ce anume ceri

Mă-ntreb cum poți trăi așa

Fiindcă nu pot intra în pielea ta

Pot doar să-ncerc să-mi imaginez

În mintea o imagine cu tine să creez

Mă-ndoiesc că ți-o fi ușor

Dar oricum ești trecător

Nici nu știu cât ți-e limita de trai

Nici n-o să te jelesc, e inutil, good-bye!

15

Creștinismul s-a transformat într-o afacere

Crede-mă, nu mai e cale de întoarcere

Ei ne fac să dăm totul pentr-un imaginar zeu

Tocmai de-asta-am ales să fiu ateu.

Creştinismul te face cât mai umil

Şi logica ţi-o sfărâmă uşor, tiptil

16

Crezi că-i atât de ușor să mori

Nu va fi deloc așa cum speri

Ori este moartă bruscă ori e voluntară

Tot același efect va avea a ieșirii din viață afară

Cel mai grav e când suferi de vreo boală

Mai ales de-i incurabilă,  tragedie finală

Măcar așa va fi justificată

Pentru tine și pentru lumea toată

În caz contrar,  de-i voluntară

Se numește criză suicidară

Nu-i ușor să mori,  dar tot acolo ajungi

Indiferent de în acel moment râzi ori plângi

Vieții nu-i pasă, pentru ea e totuna

Cum o tratezi cu rău sau cu buna

Dă-ți ție răgaz E drumul pe care-l alegi

Odată ce strici mașina înainte nu poți să mai mergi

Poate-ai primit amendă, poate-ai rămas fără permis

De-ți tai craca nu mai poți da pentru el, și cu asta am zis

Cuvintele pot durea al naibii de mult,  știu cum e

Asta-i o altă descoperită de om filosofie

Parcă totul s-a întors împotriva ta

Știi bine că așa nu mai poți continua

Dar ce-i de făcut, la cine să apelezi

Tot gândindu-te psihic sigur cedezi

Ajungi într-un spital de psihiatrie, ca și mine

Și acolo pe puțin 2 săptămâni te va ține

Alături de nebuni,  așa cum îi descrie lumea

Și ai impresia că acolo ți-e și locul,  culmea

Îți spui apoi Trebuie să scap rapid de aici

Că nu-i deloc cum crezi,  între aceste ziduri reci

De fapt nu-s reci,  dar așa le poți numi

Dar nici nu le simți calde,  în fundul inimii

Măcar cu-aceast-ocazie ai văzut cum e de fapt psihiatria

Deloc cum ți-ai fi dorit,  prietene, că doar ești în România

Lipsește ajutorul, lipsește total compasiunea

Ai noroc de-o poți găsi măcar undeva, știi,  familia

Ar trebui să te sprijine,  doar ești copilul lor

Doar mama te-a născut, nici ei nu i-a fost ușor

Dacă nici eu în situația asta nu e cu tine caldă

Nu știu la cine poți apela, cuiva a cărei inimă îi saltă

Mai sunt și oameni calzi,  atât de cumsecade

Care te pot chiar iubi ca pe-un frate

Mai este și alt gen, parcă-i pretutindeni

Care-abia apucă să te vadă jos, nu-i ademeni

Ferește-te de ei,  nu le spune oful tău

Iar dac-ai făcut-o să te-aștepți la ce-i mai rău

Îmi pare rău, în cazul ăsta nu știu ce-i de făcut

Eu în punctul ăsta încă nu am trecut

Tocmai din frica ast-am ținut totu-n mine

Și-ți jur că nici așa nu-i deloc bine

Deci o variantă mai bună te-invit pe tin’ s-alegi

Dar problema ta nu-ncerca s-o negi

Nu va trece de la sine,  te va urmări poate pe veci

Pân’ n-o vei lămuri nu te va lăsa în pace

Te va urmări,  pe oriunde tu însuți vei trece

Încearcă cu calmante,  încearcă cu psiholog

La mine a făcut progrese a doua variantă, dar te rog

Nu fă prostia asta,  nu-ți lua viața

Chiar de te-a amărât, nu rupe ața

Acum nu-ți dai seama, și, sincer, nici eu

Dar simt că nu mă lasă să mor Dumnezeu

Ori ce-i în mine nu-mi dau seama

Dar nu mă lasă, îmi amplifică teama

Simt că am atâtea de făcut, cel mai probabil

Pe exterior nu voi înceta să fiu amabil

Iar pe interior totu-i atât de ciudat

Pot doar să-mi fac ordine-n cap

17

Te plângi de viața ta, dar nu-ți dai seama

Că la cel mai mic gest, ai învârti lumea

Că totu’ ar putea fi, cum tu ai vrea

Nici n-ai idee, ce înseamnă viața

E mai mult decât personajul Arcania

Prin nelimitată iubire, ce stă în ea

E de gradul doi verișoară bună, cu bunătatea

Și-aud diverse persoane: Copile, lumea-i rea

Dar de unde pana mea vine această psihologia

Cei neutri ar zice: mă piș pe ea

Să nu te-aud cu fraze gen „ce p***a mea”

Măcar de atât de urât ele n-ar suna

Și-i aud pe alții: Viața e comoara mea

Pân-ajung lefteri, de s-or sătura

Să mă bată la cap cu dragostea

Ca să nu rămân singur, ‘ai de viața mea

C-oricum n-apuc să gust din veșnicia

Doar cei ce îmbrățișează ortodoxia

Mai găsesc în ei puterea de a spera

Căci ei declară „Domnul e bucuria mea”

Cât timp cred în El nu mă voi temea

De nimic ce-mi rezervă viața

Haide măi omule, dă-mi și mie suma

Să fac aici o biserică, ce mult îți va plăcea

Când vei intra în ea, te va atrage dragostea

E lăcaș vopsit frumos, după plăcerea mea

Slujba e luată din psihologia

Ce ține mintea omului stabil, o da, o da

Nu-ți fă griji, iute n-oi termina

Că pe calculator n-apelez la pasta

Sau ca Eminescu să zic „Dar ce pana mea”

Că mi s-a furat textul de la poezia mea

Și-mi vine amu’ de proză a mă apuca

De-o să fac romanul ION, varianta a doua

Că Rebreanu prima variantă o scria

După ce i s-a pus pata pe averea mea

Care-i trecută de mult la APIA

Și iau bani frumoși, pe-onoarea mea.

18

Daca Dumnezeu nu ar exista ar fi necesar sa-inventam

Noi zicem ca putem, dar fara asa ceva nu rezistam

Suntem mult prea slabi ca rasa umana

Bineinteles, sunt si exceptii, atei se cheama

Ca sa ne asumam intreaga raspundere

Pentru fiecare necaz, bucurie ori durere

Stiind acest lucru, stiindu-ne limita

De ce sa negam atunci divinitatea

Ea ne ajuta, nu-ti dai seama insa cat de mult

Ne ia o parte din zilnicile probleme, enorm tumult

Religia este psiholog pentru societate, sociolog

Crestinismul tocmai pentru echilibru detine-un decalog

Fiind creata de om e normal sa aiba profit

Lucru care ar fi foarte bine, ca om sa-l inghit

Daca te gandesti bine se compenseaza

Omu’ poate vorbi liber despre ceea ce-l streseaza

Sa cauti adevarul nu te va ajuta chiar deloc

Sa ii spunem ce-l paste la Craciun acelui porc

De ce sa nu folosesti religia ca atare

De ce nu te poti comporta ca un om oarecare

Ia ce-i bun din ea, foloseste-o drept calmant

Marturiseste orice lucru ce ti se pare alarmant

Asta e si va fi mereu, fara sa ai ce-i face

De aceea lasa pur si simplu crestinii-n pace

19

Dacă l-ar păsa de a noastră soarta

Nu ar ști doar să aplice cearta

De-ați trece peste orgoliul vostru

Și v-ați pune și în locul nostru

De mai este-n voi strop de omenire

Ați lăsa să treac-a adevărului venire

De-ați avea pic de simțire

De-ați scăpa de-a banilor îndrăgostire

De-n pieptul vostru mai bate-o inimă

Ați renunța măcar la o zi de faimă

De urechile voastre n-ar purta vată

Ați auzi pân’ și-a sinucigașului scrisoare

cu lacrimi udată

Și culmea, dacă azi v-ar muri o apropiată rudă

Ați simți pe pielea voastră că viața-i crudă

Ați înțelege și voi, poate, abia atunci

Cum e să suferi, nici să mai vrei să mănânci

Dar nu se va-ntâmpla așa, fiindcă e prea mare bogăția

Știind că nimeni n-are ce vă face, că-n zadar e mânia

Sunteți atât de tari, atât de avansați

Pe noi întotdeauna ne veți trata ca și ratați

Și istoria continuă așa, făr’ s-o schimbe nimenea

Am ajuns să accept asta, oricât de mult m-ar durea.

Cu totul că mai este ceva, care ne dă o soluție mai bună ca funia

Acel ceva, ascuns mult timp de voi, o lege universală: atracția!

20

Dacă tot sunt lăsat singur

Aș vrea să nu mai fiu cu mine dur

Să-ncep să mă văd cu alți ochi

Să scap de obiceiul de a toci

Să-nvăț să trec peste orgoliu

Ca să n-apuc vreo zi de doliu

Să-nvăț a vorbi, nu a reproșa

Să nutresc dorința de a îmbrățișa

Să trec prin dezamăgire, prin suferință

Să-mi închipui ce simte până și-o orfană fetiță

Să-mi răspund chiar la întrebări fără sens

În care-un înțelept a găsit ceva ascuns.

Dacă tot sunt lăsat singur

Să-mi mai scald și eu obrajul

Să mai văd și eu dincolo de aur

Să alerg și după ce eram altcândva sătul

Dacă tot îmbrățișez singurătatea

Să mă leg puternic de ceva, virtutea

de a mă pune în locul altcuiva

de a-nțelege de ce-i plânge inima

Dacă tot sunt lăsat singur de izbeliște

Măcar să gust din ceva de care lumea se ferește

Să gândești puțin altfel nu te face nebun

Doar că omului îi mai e și lene, presupun

De-aia nici n-acceptă unele variante

Sare peste ele, de parcă-s idei mâzgâlite

Dacă tot mă cert cu mine, că vreau să aflu

Motivul pentru care fericirea m-a trădat cu altu’

Mă condamn singur la ceea ce trăiesc

Cât timp nu depășesc orgoliul sufletesc.

Dacă tot mă simt atât de abandonat

Măcar pe cineva să simt c-am ajutat

Să-i simt un zâmbet pe buze

Că-s egoist lumea să nu m-acuze

Dacă mă tot întreb „Oare de ce?”

Mintea măcar gândurile să mi le înnece

Nu vreau să-mi înnec amaru-n băutură, e și prostesc

Așa-mi otrăvesc corpul, și nu asta-mi doresc

Dacă tot sunt singur în camera mea

Să mă gândesc de-aș fi orb ce-aș făcea

Odată ce n-aș mai vedea nici lumina

Dorul să văd pe cineva veci nu l-aș mai alina

Să mă gândesc de-aș fi surd cum ar fi

Măcar aș fi în stare să citesc poezii

Însă muzica, dulceața din viața mea

Aș pierde-o odată pentru totdeauna

De n-aș avea mâini sau picioare

Nu m-aș mai văita că sufletul mă doare

Să calc pământul ar deveni doar un vis

Iar în realitate doar un scop de neatins

De măcar aș ști aprecia ce am

În timp ce-n camera mea plângeam

Atunci n-ar fi un timp pierdut

Să mă refugiez în singurătate n-ar mai fi atât de neplăcut

Fiindcă odată ce pot fi și recunoscător

Elimin din suflet un rece fior

Odată ce știu aplica recunoștința

Universul mă va ajuta, oricare mi-ar fi dorința.

21

Lumea n-o să știe de ce m-am sinucis

Cel mai probabil crede c-am trăit în paradis

Nu-și imaginează starea mea de mic copil

Ci crede că-ntreaga viața de nimic n-am fost capabil

Oricum nu te baza pe ea,  mai mult te-ncurcă

Când faci greșeli îți garantez că te spurcă

O să te distrugă, crede-mă, încet-încet

Cu cerințe extravagante,  de nu-i ții piept

Te-ntrebi de ce dar e foarte simplu motivul

Își vrea totul pentru ea, mândria și egoismul

Și e pierdere de vreme să încerci să-i reproșezi

Oricum în fața ei tot o să greșești

Dar stai că depinzi de ea,  tot nu e bine

Te-ntâlnești zilnic cu suflete haine

Așadar, trebuie să faci ceva de tot urgent

Altfel rămâi un singur robot, total neimportant

Un simplu roboțel uman, cu frică de societate

În cele din urmă îmi vei da dreptate

22

De ce oare pot fi băieții așa de proști

Așa ești și tu, până-n momentul când crești

De ce nu știu din prima să-și folosească mintea

Cred că-s invincibili atunci când dețin sexualitatea

Apoi își plâng amarul, e vai de ei

Când îi prinzi la colț, par așa de mititei

Au mândrie-n ei, sunt niște brute sexuale

Habar nu au ce-i aia adevărată valoare

Se laudă mereu cu a lor bărbăție

Și fug ca dracu’ de orice tragedie

Nu vor s-accepte când nu au dreptate

Dar o femeie îi poate da pe spate

Pe câtă forță fizică și brută

Pe-atât și prostie, de n-ascultă

Par toți la fel, ai de-unde alege

O sută de ei nu pot cât o femeie înțelege

Caută să fie cei mai buni, sunt buni de harță

Și vor lua cea mai cur*ă femeie de soață

Și continuă așa, mereu, nu se-nvață minte

Nu pot gândi ca o femeie, să vadă ce simte

Când dau de bani, faimă sau respect

Își pierd întreaga minte, ce-i drept

Iau în mână orice obiect cu vârfu’ ascuțit

De ai curajul să le-arăți cine-i tâmpit

Să te ferească bunul Dumnezeu

Să fii exact cum te-am descris eu

Ajungi să muncești tot timpul ca un câine

S-arunci cu vorbe, să nu știi de rușine

Și cel mai rău lucru, dintre toate

E să nu-ți dai seama decât după moarte

De cât de seacă e mintea masculină

Că ei cred că orice persoană feminină

E slava lor, pe când ei de fapt ei i se-nchină

Feminitatea, cu arsenalul ei de farmece

Bărbatul pe toate părțile-l întoarce

Îl scutură de toată energia prin act sexual

Și de mintea lui are grijă printr-un scandal

Îl manipulează emoțional în cel mai mare hal

Ca prostu’ să alerge mai des la spital

Îi fac din timp certificat de inconștient

În timp ce dorințele i le expun în mod direct

Și e prea tare instinctul brutal, ce să-i faci…

Că omul nostru e atent la ce-are aia-ntre c**ci

Și de parcă toate astea nu i-ar fi de-ajuns

Căci femeia obține orice prin câteva ore de plâns

Toată forța, potențialul, mentalitatea

S-au dus pe apa sâmbetei cu-alor stupiditatea.

23

De fapt mă și plictisesc

Deși tot zic că gândesc

Cu totul că e ceva omenesc

Sunt om – implicit greșesc

Dar eu altceva voiesc

Vreau mereu să-ntineresc

Deși cu fiecare zi tot cresc

În comparație cu un geniu pălesc

Și să pierd timpul – de-asta mă feresc

O iubire sincer îmi doresc

Fiindcă e ȘI specific bărbătesc

Și vreau MULT de tot să mă liniștesc

Când zic că vreau să mor – nu neapărat glumesc

Ci ce e-n mine încerc să mărturisesc

Dar unii zic că eu doar cerșesc

Prietenie eu chiar îmi doresc

Hai, serios, o s-o țin tot în „esc”?

În momentul ăsta, mi se pare vitejesc

Eu nu sunt de neam sârbesc

Mă mai întreb de ce trăiesc

Inevitabil am s-ajung să îmbătrânesc

Și atunci timp înapoi o să cerșesc

Dar eu nu așa voiesc să trăiesc

Să pierd timpul, iute să-mbătrânesc

Vreau să mai simt graiul românesc

Sângele nu pot să mi-l vopsesc

Greșelile ajung singur să mi le vorbesc

În fiecare zi am ceva să-mi mărturisesc

Nu vreau încă să tâmpesc

Sunt prea tânăr, vreau să ȘI IUBESC

Să fiu perfect e pentru oricine „ceresc”

Pentru Dumnezeu – apasă tasta ESC!

24

De-ai renunța măcar pentr-o clipă la mândrie

Știu că e greu, asta toată lumea știe

Ai vedea a lucrurilor o cu totul altă față

La problemele-ai găsi soluție, ai ieși din ceață

Nu ți-ar mai fi chiar atât de greu

Lăsând la o parte acel Știu eu

Însă e o parte din noi toți

Să scapi definitiv nu poți

Poți însă tu ca om să-l diminuezi

În fața celorlalți să mai și cedezi

25

Doa-doa-doa doamna profesoară

Doa-doa-doa doamna profesoară

Doa-doa-doa doamna profesoară

În învățamant va angajara

CV-ul in considerare vi-l luara

Ati venit la serviciu iara

Cum stati cu situatia pecuniara

Ati scapat de criza monetara

Ori din salar ca la restu’ va taiara

Doa-doa-doa doamna profesoară

Inteligenta mi-o omoara

Iar la examen elevii copiara

Nu lasati corigenti pe vara

Ca eu sper la bursa semestriala

Ori la restanta ne-intalnim iara

Faceti-ne viata mai usoara

Nemaifiind atat de bizara

Cu multe profii ne speriara

Ambitia ne-o asasinara

La cursuri ne chinuira

Ca nu trecem ei ne zisera

Saracii parintii nostri platira

Atat de tare ne prostira

Ca scoala-i pentru diplome unii sustinura

Rau de tot atunci ne amagira

Avuram personalitate fraiera

Doa-doa-doa doamna profesoară

Nu mai fiti atat de avara

Cu cifrele, combinati-le doara

Doa-doa-doa doamna profesoară

Din cauza versurilor mă exmatriculară

26

Ne aflăm mereu între două extreme

Nu putem gândi, simți dincolo de ele

Se zice că omu-i rău, egoist

Atunci de ce dracu’ mai exist?

Se zice că mai satană ca omu’ nu-i nimeni

Atunci de ce mă-nveți de rai și iad, spune-mi!?

Tu, ca om, ce poți oare simți?

Extaz, fericire, ș-apoi treci spre agonii

Dintr-o celulă, a cărui început e încă necunoscut

Aspiri încontinuu spre ceva absolut

Te naști și crești

Greșești și-nveți

Te bucuri și plângi

La viață să nu renunți!

Încet-încet ai sa îmbătrânești

Spre trecut mult timp ai să privești

Alegi: ori rămai trist și regreti ce n-ai făcut

Ori dai altora sfaturi, și vezi totul ca pe-un nou ÎNCEPUT

27

Doua vs una

Avem emisfere, urechi

Ochi, nari, perechi

Pe cand doar o singura gura

Pentru vorbe folosita, dar ce nu-ndura

Sa fie criticata, ea nu stie asta

Ci se pricepe de minune a latra

Omule, asta nu-i treaba ta

Din vorbe nu prea ai ce-nvata

Mai buna decat una, sunt doua

Precizate-n incipit si date de la nastere, noua

28

E nevoie de tine-n viață

Revino-ți, spală-te pe față

E unica ta șansă, repet, unica

Știu că sună clișeic, dar e realitatea

Nimic bun nu-ți va aduce moartea

Poate-acum privești sceptic la ceea ce-ți scriu

Însă încotro te-ndrepți eu de-acolo viu

Crede-mă,  nu e ca în visul tău

Nu vei fi salvat,  tu să ai grijă de sufletul tău

Nu știu ce altceva să-ți mai spun

Bagă-ți mințile-n cap, n-am cum altfel să te-ndrum

29

Ei se hrănesc din ura ta

De-ai fi raţional, n-ai accepta

Cu ei învață a nu te mai certa

Ține minte: se va-ntoarce roata!

În plasa lor încearc-a nu cădea

Fiindcă astfel lucrurile nu le vei rezolva

De nu poţi singur, totuşi nu te lăsa

Cu unul mai deştept ca tine vei discuta

Te rog mult de tot, altfel nervii ţi-i mânca

Şi-i păcat: într-un minut pierzi de 60 de secunde ori fericirea.

30

Sunt emoții puternice

În fața lor nu am ce zice

Mă entuziasmez, mă simt în extaz

Nu mi-ar păsa de-aș muri în gaz

Devin mult prea trist, trec la agonie

Și-ncep să sufăr pentru-a mea trăire

Înțeleg că așa ceva simte omul

În afar’ de-atunci când îl apucă somnul

Dar e prea mult, îmi vine să renunț

Ceea ce simt nu pot direct să anunț.

31

eu nu sunt ca voi

nu vreau să mai fac tărăboi

uitați-vă-n jur: ura e-n toi (în tine)

nu v-ajunge să vă gândiți doar la voi,

ba mai vreți să-ncepeți înc-un război

Pe-ai noștri obraji să curgă

ca din cer într-o furtună: mii de ploi

32

Fără cuvinte spune-mi oare noi ce ne-am face

Ne-am rezuma la sunete, în rest doar am tace

Nu ne-am mai putea chiar deloc înțelege

Nici acum n-o facem, dar tu poți alege

Conștient tu fiind de ce-nseamnă o vorbă bună

Ai renunța la certuri, la reproșuri, la o-ntreagă furtună

Îi ceva magic ascuns în cuvinte, zău

La început a fost cuvântul, asta cred și eu

Te înalță, te coboară sau așa cum ești te mențin

Suntem umani, deci folosim cuvinte ca să povestim

33

Timpul, puternic și de neoprit

În loc vrut-am să fi amuțit

Cu toate că e atât de mișel

Mai bine ne-am împrieteni cu el.

Dar nu-i nimic, totul va trece

Într-o zi vom avea ocazia a-nțelege

Că totul decurge normal

Că fiecare zi face parte din plan.

34

Fratele meu, cred că m-ai minţit

Prietena ta te face fericit

Unul din voi la aceste vorbe, sigur a zâmbit

E mai bine aşa, decât trist şi singuratic

Bine că nu v-am dezamăgit

La facultate, aşa cum iniţial aţi grăit

Pot spune că sunt şi eu mulţumit

De rezultatele pe care le-am înfăptuit

Respect din partea voastră am primit

Cumva, cu fericirea, m-am reîntâlnit

Deşi mi-am pierdut speranţa, şi-mi doream să fi murit

Şi toate sunt, mă bucur că nu-s un mit

Pot spune că mi-am revenit

De ce groaznic m-apăsa, m-am descotorosit

Că mi-am promis că voi fi mai bun, n-am glumit

O altă mentalitate în cap mi-a venit

Viaţa înainte o am, să ştiu că bine am trăit

Pe cel din trecut îmi doresc să-l fi depăşit

Nu mă plafonez, să lucrez în continuare n-am să ezit

Vreau să spun: „Un ţel în viaţă mi-am găsit”

Dar să nu cred apoi că mi l-am greşit

Fiindcă altfel moralul îl voi avea, din nou, trântit

Şi nu vreau, sunt fresh nu obosit.

La vară m-aşteaptă fân de cosit

Şi nu ştiu dacă o vacanţă merit.

Deşi destul de multe lucruri mi-au reuşit.

35

Fuga dupa atentie

Cu ganduri puerile alergi dupa atentie

Deja nu mai e necesitate, se numeste pretentie

Cineva-i mai bun ca tine, la aceasta observatie

Devii complet nemultumit de tratatie

Prietene, dar unde te grabesti sa pleci

Si de ce-i acuzi pe toti ca au suflete reci

Nu esti propriul fan, iar la acest deficit

Consideri ca atentia celorlalti te-a fraierit

De ce preferi de la altu’ ceea ce-ti poti oferi-ntr-o clipa

Pentru tine-ai face bine sa fii cel mai valoros, la o adica

Iti place lauda celorlalti, pardon, nu e deloc așa

In cel mai rau caz faci si pe mortu’ dupa ea

36

generatorul de emotii

parca imi da palpitatii

incepe-a ma lua cu tremuraturi

merita numele de generator de simtiri

de vrei tu diferenta a sti

dintre om si orice altceva, hai zi

iti spun de pe-acuma din start

in privinta asta numai omu-i smart

Nu-i vorba, crede-ma, doar de gandire

De ratiune, creativitate ori construire

E vorba de ce simtim: tu, eu

Asta ne confera unicitate, zău

37

Îi poate păsa cuiva de mine

Sau sunt aleator în univers, spune?

Existența noastră, practic vorbind

E-nc-un mister, întreb cugetând

Viața e șansa unic-a fiecăruia

De-aș afirma existența, culmea

Despre creier nu mai vorbesc

E-un dispozitiv dificil, ingineresc

Despre oameni ce să mai spun

Nimic nu le convine, nici timpul de-acum

Nu gândesc, pur și simplu nu realizează

Nici măcar darul suprem: se află-n viaţă

38

Îmi pare rău

Îmi pare rău că lumea-i atât de ipocrită

Îmi pare rău că omu cu banu’ se mărită

Îmi pare rău că suntem făcuți să prejudecăm

Săraci fiind cu duhul în masă ne sinucidem

Îmi pare rău că omenia-i pe cale de dispariție

Îmi pare rău că ne-aflăm mereu într-o competiție

Îmi pare rău că nu se-află nimeni lângă tine

Când ai mai mare nevoie,  tu știi cel mai bine

Îmi pare rău că suntem de gunoaie invadați

Peste tot cu știri cu oameni maltratați, spulberați

Îmi pare rău că ne distrugem de unii singuri

Cum spun și semnele celor mai noi timpuri

Îmi pare rău că iadul nu se mai sfârșește

Și norocul pe om în continuu-l părăsește

Îmi pare rău că scriu aceste versuri triste

Îmi pare rău că am gânduri atât de pesimiste

Îmi pare rău că sunt atât de depresiv

Și port cu mine mereu tristețe la activ

Îmi pare rău că nu te pot pe moment încuraja

Îmi pare rău, aș vrea mult de tot a te ajuta

Îmi pare rău de mama mea

Ea privea mereu sceptică lumea

Îmi pare rău de cei ce sunt părăsiți

Și suferă din asta, că nu mai sunt iubiți

Îmi pare rău că nu mai văd la mine-n viață bucurii

Și sufletul ei cald nu-l mai pot cuceri

Îmi pare rău, dar nu mai știu de ce

Îmi pare rău c-am scris aceste versuri groaznice

Imi pare rau ca trebuie sa plangem ca sa ajungem sa radem

Imi pare ca nu suntem constienti de cate in stare noi suntem

Imi pare rau ca vedem deseori viata doar in alb si negru

Imi pare rau ca nu avem minte, trup si suflet unite-n integru

Imi pare rau ca nu ne spune mai nimeni atunci cand gresim

Ori de o facem ne incapatanam a face pe invers, apoi o patim

Imi pare rau ca suntem atat de prosti

Si nu ne stim educa copii nostri

Imi pare rau ca trebuie sa guste din propriul venin

Imi pare rau sufletul nu stiu cum sa ti-l alin

Imi pare rau ca suntem zi de zi pacaliti, fraieriti

Peste tot de țepari, de oameni ce-apoi nu-i mai intalniti

Imi pare rau ca izbucnim nervos, ne enervam

Cu negativism tot raul ajungem sa-l atragem

Imi pare rau, dar nici eu nu sunt perfect

Deci mi-e greu si mie vietii sa-i tin piept

39

Integrez totu-n versuri

De la pace pân’la protesturi

Există mnemonici, ce-ţi poate face legătura

Între cuvinte dificile: le reţii uşor şi strigi ura!

Ai o noţiune ori idei foarte multe

Pune-o-n ime, ai să scapi de tumulte

Eu asta fac, e superbă metoda

Nu prea dă rateuri,o da, o da.

40

Încă mă mai doare o rană din trecut

Conștiința-mi spune: Lasă-mă să te ajut

Știu prea bine ce ai, știu să te ascult

Suntem doar noi doi, spune-mi al tău tumult

Din orice greșeală tu ca om ai face

Sau întâmplare nefericită, te poți întoarce

Nu există vorba: E prea mult nu mai rezist

Ești mai mult de-atât: spirit altruist.

41

În momentul de față timpul se mișcă-ncet

Așteptând să iei o soluție însoțită de bocet

Te doare existența,  doar din ce-n ce mai tare

Vrea să scoată din tine pentru ultima dată o strigare

Pe moment ești extrem de vulnerabil

Și de multe fapte la fel de capabil

E momentul deciziei,  ori pleci ori rămâi

Măcar de n-ar depinde de asta soarta nimănui

De alegi să pleci ia-ți adio de la tot

Iar ceilalți se vor descurca cum pot

De alegi să-ți continui existența pe pământ

Sigur vei vedea totu’ cu alți ochi,  pe cuvânt

Și nu crede că ce-ai nutrit a fost degeaba

În viață asta complet altfel stă treaba

Începând de azi,  ziua-n care psihic ai murit

Pentru o nouă viață de fapt te-ai pregătit

Odată ce-ai gustat din ce-nseamnă suferința

Ai întâlnit regretul,  sfârșitul de drum,  a vieții cerința

Deja ești complet altul, poate de-acum nu mai prejudeci

Pe ceilalți oameni ești în stare mai ușor să-i înțelegi

Fiindcă tu ajunseseși la o treaptă finală

În timp ce mulți oameni încă urcă pe scară

Poate n-ai înțeles, poate m-am exprimat greșit

Însă scopul a fost ca ideea în cele din urmă să ți-o dedic

Faptul că tot ce trăiești trebuie s-aibă un scop

De-l poți vedea te poți declara intrat în al conștiinței top

42

Poți să mă faci prost sau nebun

Că n-am să pierd niciun neuron

Poți să mă faci deștept sau inteligent

Că n-am să câștig neuroni, corect?

Dar nu fii indiferent/ă

Fiindcă poate pierd timp

Întrebându-mă „De ce?…”

43

Inteligență feminină

Poate că mă domină

Sunt dependent de dopamină

Dar nu-s eu de vină

Un prim pas spre maturitate

Așa cred sau am dreptate?

De mă gândesc mai bine se compensează

Ambele sexe în putere variază

Masculinul e cu-a lui implicită forță, brutalitate

Femininul poate da dovadă de-o inteligență aparte

Însă.. ce-ar fi dacă le combinăm

Luăm ce-i mai bun, nu le furăm

Luăm putere din mușchi „crescut” la greu

Și minte dintr-o prezență feminină -> totu-n corpul meu

Sună fain, știu, pare-o capcană

Dar nu neapărat.. ambii-s de rasă umană.

44

Între progres şi regres

Nu se află niciun succes

Se numeşte plafonare

Să fii în viaţă doar în trecere

Timpul nu iartă, e dat dracu’

Ori rişti, ori câştigi, tot dai cu arcu’

Nu-i lăsa să profite de tine

Dacă tu n-o faci, altu’ cine?

Chiar de viaţa-i imprevizibilă

Experiența, să știi, e neînlocuibilă

45

Învață-mă să plâng

Căci mă doare prea tare

Lucrurile ce le-am simțit îmi ajung

Mai am nevoie doar de răbdare

Învață ochiul meu să pescuiască

Pe spatele unui somon, care să mă trezească

Din ceea ce mă-nconjoară

Din tot chinul, să nu mă mai doară.

46

La degetul ei mic

Magnific nivel, purtat l-al ei deget mic

Fiindca inelarul e-ncoronat, cu aur acoperit

Tu, cel care te credeai stapan a tot

Prietene, ti-as vinde cu drag un pot

Dar stiu ca-i inutil, dragostea asta frumoasa

Indiferent de-al ei scop, garantez ca nu te lasa

Dar, macar esti fericit, asta conteaza

Chiar daca nu-i statornica deloc a ta baza

De-acolo din varf nu poti vedea nimic

Poti, nebuneste, sa te-arunci de pe zid

Unde nu-i cap este vai de picioare

Desi partea asta a ei te lasa fara scapare

Spune-mi tu, oare, cum e mai bine

Daca sa fii prostit, dar fericirea-ti vine

Ori cu bazele solide, cu riscul acoperisului de a nu te tine

47

Participi și tu la o înmormântare

A cui nu mai contează, oricum vezi durere

Încotro se-ndreaptă acea persoană,  nu știi

Știi doar că pe-acest pământ nu va mai păși

Oare din locul ăsta îi poți auzi al ei glas?

Dacă râde sau plânge în acest din urmă ceas

Oricum nu vei ști vreodată, poți doar să presupui

Starea de spirit a omului ce s-a crezut al nimănui

Poate încă ar vrea să trăiască, neștiind c-a murit

Sau poate că el visează c-are încă timp de trăit

De-ar ști adevărul ar fi profund dezamăgit

Ori poate dimpotrivă, din suflet s-ar bucura

C-a ieșit din ciclul vieții dacă din toată ființă o ura

Nici asta nu poți ști,  de fapt nu ști chiar nimic

Poți doar aprinde-o lumânare, la căpătâiul lui, adic’

E tot ce mai poți face tu ca ființă umană

Și să spui o rugăciune în caz că Dumnezeu sufletul i-l condamnă

Restul trebuie acceptat așa cum e

Îi poți păstra în inimă amintirea vie

Și cam atât,  e de la sine înțeles

Că s-a terminat,  omul a suferit de deces.

48

Vreau sa-ti sterg de pe obraz lacrima

Nu suport sa vad cum iti frange inima

E prea mult sa mai vad atata tristete

N-are ce cauta unde-i atata frumusete

Spune-i ce-ai patit, care-i de fapt dilema

Ce te macina, ca vreau s-o scot din schema

Stii tu, unele sentimente nu-s deloc usoare

In functie de traire inima-ti rade ori te doare

Oricare ar fi acela eu iti zic de pe-acuma

Ascuns fiind, confesat deloc ori filtrat cu minciuna

Nici una din ele nu-i varianta cea mai buna

Orice emoție, fie ea cat de cutremuratoare

Isi pierde din intensitate prin vorbele unei persoane pasatoare

Asadar nu-ti fie teama sa purtam o discutie inter-umana

Pe langa gandire beneficiem si de emotie, involuntara

Stiu sa folosesc in mod special ascultarea activa

Stiu s-aud ce spui, nu sa te ignor, de asta nu-ti fie frica

Stiu sa tin si-un secret la purtator

N-am ajuns inca-n stadiul de violator

Multi nu stiu ce-ascunde expresia unei fete triste

Daca cerseste-atentie ori e invadata de mii de ganduri pesimiste

N-ai cum sa stii, stii, tacerea nu-i prea buna la nimic

Mai ales cand stii c-ai ajuns la un punct critic

49

Lăsați creștinii în pace

Că n-aveți ce le face

Dacă le spui că nu există Dumnezeu

Îți vor zice: diavolul vorbește, ai tupeu

Ei abia dacă își știu istoria

Și țin sus și tare în a unui zeu gloria.

50

Last day

Ultima zi din viața ta

Trezește-te dis-de-dimineață

Azi e ultima ta zi din viață

Fă tot ce pân-acum n-ai făcut

Fiindcă nu mai există un alt început

Gândește-te la cei apropiați

La rude, la surori, la frați

La ființa ta iubită

Profită de ultima clipă și-o sărută

Nu-ți fie teamă să vorbești frumos cu ea

Altă șansă veci nu vei mai avea

Gândește-te la cei care au ți-au făcut rău

Dacă merită sau nu să guste din pumnul tău

La fiecare lacrimă prădată

Dac-a meritat să curgă vreodată

Gândește dacă lipsa iertării te va ajuta la ceva

Crede-mă, ura te va manipula

Azi vreau să gândești deschis

Odată ce-ai închis ochii mai trăiești doar în vis

Un vis nesfârșit, un coșmar

Imaginează-ți că lângă tine se află un barbar.

Azi timpul nu mai există

S-a evaporat, uită-l, pe asta insistă.

Ceea ce nu poți controla

Lasă în grija altcuiva

Și-atenția ceea ce merită ți-o va captiva.

E ultima ta zi de viață

Așa că profită, apoi ia-ți adio de la viață

Cu gândul că nu mai ai regrete

Că nu te mai macină gânduri secrete

C-ai făcut tot ce-ai putut

Ș-apoi gândește-te că totul a trecut

N-ai ce face, trebuie să te adaptezi

Scopurile principale să ți le direcționezi

Lasă deci ura, timiditatea, mândria și tot ce din astea derivă

Concentrează-te pe ceea ce mintea nu ți-o strică.

E ultima ta șansă

De a mai fi fericit vreodată

Arunc-o privire dincolo de orizont

Lasă-mă să-ți vând acest pont.

Acceptă orice sfat

Dar nu pune în aplicare orice rahat

Pune-ți mintea la contribuție

Las-o să lucreze la „super execuție”

Ai nevoie de energie

Nu de tâmpenii gen proteine

Muzica e hrana sufletului

Las-o să vibreze în „unda gândului”

Orice regret lasă-l, uită-l

Nu mai fi slavul oricărui tip de valută

Învață s-apreciezi cine ești

Încât cu mintea limpede orice activitate s-o sfârșești.

Nu contează dacă greșești

Cel puțin încerci să faci ce ști

E momentul tău, nu-l rata

De tine nimeni nu va mai profita

Fă totul cu zâmbetul pe buze

Pe invidioși asta o să-i enerveze

Poți străluci în întuneric

Dacă în miez de noapte prinzi un licuric

Îți vei da seama de multe chestii

Vei scăpa de lene și de alte prostii

Gândul atât de mult te va înspăimânta

Ani din viață în plus îți va da

Fiindcă vei realiza cine ești

Și încotro vrei să pășești.

51

Când îți vine să-ți iei viața

Și plângi până dimineața

Parcă totu-n jur s-a năruit

Ești totuși departe de sfârșit

Ai iubit și tu o fată

Crezut-ai că nimic n-o să

vă despartă

Dar îți dai seama cât ai greșit

Doamne, cât ai putut fi de tâmpit

Zici că un vis ți s-a adeverit

Că pactul cu viața l-ai întocmit

Dar nu e deloc așa

Copile, ești departe de-a ști

ce-i viața

Ai văzut și tu un clip

Parcă adevărul l-ai fi deslușit

Și continui să crezi în el

Îți sporește încrederea în Dumnezeu

Ai un examen de dat

Ce-arată de te-ai maturizat

Crezi cu tărie că nu-l vei pica

În mintea ta nu mai există așa ceva

Nu ai descoperit multe lucruri

Pentru asta viața te ia la șuturi.

Te gândești cum să unești totul

Să descoperi rostul fiecăruia, adevărul

Când crezi că de el ești atât de-aproape

Se ivește ceva care, cumva, te desparte

Te gândești dacă totu’ a fost în zadar

Adică ești la fel, de viață n-ai habar

Pui capul pe pernă, extrem de dezamăgit

„Am eșuat din nou, cu ce oare am greșit?”

Ziua următoare pare-un nou început

Ți se-afișează totu’, exact cum ai vrut

Și-o iei de la capăt, din nou

Cu gândul când la cei dragi, când la cavou

Nouăsprezece ani, trecut de majorat

Și iar întrebarea: Cât ești de maturizat?

Când începi tu să te-ntrebi „Oare am mâncat?”

Nu mai depinzi de alții, unii zic „Ce păcat!”

Sau, alegi varianta „E bine, dup-ale mele jocuri am dansat!”

Te întrebi: bani, dragoste sau prietenie

Sau pe toate trei le pot obține?

Îți răspunde iarăși a universului lege

Ce n-ai da ca pe deplin s-o poți

înțelege.

52

Lumea rămâne cu a-le ei

Veşnic frustări, probleme, idei

Pune interes personal, e egocentristă

Iar la necaz suflă-n batistă

Se-ntreabă de ce e viața atât de grea

De ce ne bântuie mereu moartea

De unde vin atâtea belele

Uită-te-n jur, ce-ai făcut pentru ele?

53

Râzi și mă faci pe mine copil

Făr-a ști măcar de ce sunt abil

Făr-a-mi cunoaște mintea ori puterea

Făr-a ști într-adevăr ce-mi poate pielea

Te crezi față de mine atât de superior

De parc-ai fi mare vedetă la televizor

Mă faci prost, că nu știu nimica

Și-ți mai bați și joc de Românica

Chiar atât de autoputernic te crezi

L-ai inventat pe Dumnezeu, să mă controlezi.

Declari că „Tu tai, tu spânzuri”

Pe la spate doar de mamă mă-njuri

Apoi te chinui ca textul să-l cenzuri

Nu-s deștept, n-am fost atent la școală

Nu m-am stresat să învăț CUM se ia o boală

De-aș dori doar să mă răzbun

Aș fi om slab, în mintea ta, presupun

Te-ai râde de mine cu hohote

În timp ce eu îmi car povara în spate

Te scalzi în a mea demnitate

Și știi și cum să faci dreptate

Te dai drept avocat, ești chiar peste tot

De-aia nu te prinde nimeni, că ești un lot

Ai fi în stare să-mi furi și textul

De glorie și bani nu vei fi veci sătul

Cel mai rău lucru este să mă omor

Să te las în lux pe veci scăldător

Nu recunoști, deși ți-e frică

De ceea ce știu, te faci și-o furnică

Fiindcă tu ești om, la fel ca mine,

Doar că tu te-nfrupți din tot

Eu într-un spital sărac, doar din vitamine

Dar situația se poate schimba și ea

Crezi că ai TOT pe tavă, dar nici măcar ideea

Roata se schimbă, așa a fost mereu

A sosit timpul să fiu și eu Dumnezeu

Dar eu nu-mi voi bate joc, dimpotrivă

Nu voi fi ca tine, s-aștept tot pe tavă

Vreau să văd ce m-așteaptă o viață întreagă

Nu să mă dau doar victimă pe-o targă

Am ceva peste care tu ai sărit

O inimă bună și multe lucruri de oferit

Natura e nelimitată, nu-s chiar atât de prost

Să-nghit orice minciună oferită la cel mai mic cost

De-oi deveni și eu la fel de laș ca tine

Înseamnă că m-ai orbit prea mult, și-ți pot zice „stăpâne”

N-ar mai fi nicio diferență

Între ceea ce simt EU și indiferență.

54

M-am îndrăgostit de cineva fictiv

Gândul la ea mi-e încă activ

Vreau să fac parkour, ca un sportiv

Durerea aruncată să mi-o ridic

Nu mai suport, cu realitatea pierd contactul

Mai c-aș fi în stare pentru ea a face pactul

Zău de-mi văd vreun rost pe lume

Dacă nu iubești, în ce să crezi, spune

Și totuși e departe, nu știe de-a mea prezență

Îi simt de mult timp adânc-a ei absență

Mă nenorocește de tot, așa aș fi declarat

Însă toat-această suferință răbdarea mi-a ridicat

Mi-a dat multă putere, m-a făcut oarecum independent

Deși aproape orice om mi-e încă influent

Crezi că încă mint, crezi că mi-e indiferent

Crezi doar c-am trecut printr-o pasă.. fără curent

Nu-i nevoie să mă-nțelegi, de fapt nici nu trebuie

Nu ești obligată, asta am priceput, lasă-mă-n nebunie

Lasă-mă de unul singur, asta ai făcut până acum

Nu voi renunța. nu voi face asta nicicum

55

De-ai ști de câte ori te urăsc

Când nu mă lași și pe mine să vorbesc

Dar trebuie să mă abțin să-ți mărturisesc

De câte ori nu o fac, văd că greșesc

Refuz să mă mai mint că enorm eu te iubesc

În felul ăsta ajung să înnebunesc.

Aș prefera de minte să mă folosesc

Ca să găsesc nenumărate motive ca să te IUBESC!

56

Mi-e tare dor de acel tip

Nu era nici geniu, nici VIP

Era un simplu om cu inima destul de calda

Motivul pentru asta ti-l zic eu alta data

Indiferent prin ce-a trecut, ti-e mare dragu’

Sa stai cu el de vorba, daca-l intalnesti acu’

Se spune ca, cele mai calde inimi, acelea au simtit

Cea mai multa durere, sa-ntelegi poate tre’ sa fiu mai explicit

57

Cica nu exista niciun motiv sa-ti iei viata

Dar ce te faci cand in minte-ti domneste ceata

Atunci cand clachezi prea tare si nu poti decat sa zici

Ca mintea nu-ti mai transmite normal ci deja vede purici

Atunci cand nu mai ai pic de logica-n creier

Cand te comporti la fel ca o haina aruncata-n cuier

Atunci cand parca toata lumea tipa la tine

Frustrarea vizitandu-i te trateaza ca pe-un caine

Cand ti-e frica de toti, esti sclavul fobiei

Dar nu poti ramane-asa, in limita omeniei

Dac-apare-o problema ii poti face si singur fata

De la a zecea-ncepand nu mai rasare soarele de dimineata

Faptul ca te izolezi de restul pune ultim capac

Spune-mi cum poti avea atatea lucruri pe cap?

58

N-am nevoie de o răsplată așa-zisă cerească

Ca s-ofer o vorbă bună, deși lumea-o să vorbească

Te plângi că lumea-i rea, că-i egoistă

Și că-n aceste condiții nimeni nu rezistă

Acuzi pe ceilalți de ipocrizie

Și faci din tot o simplă parodie

Te râzi de altu’, că-i mai prost decât permite legea

Și nu-ți convine că stai prost cu înțelegerea

Înjuri tot ce-i în jur de mamă și de tată

Viața fiind scurtă, alegi să o faci lată

Îmi citești poezia, considerând-o infantilă

De tot ce-am scris ca persoană ești abilă

59

Nu am vrut să ştiu ce-i faima

Am vrut să le încălzesc inima

Nu am vrut avere, bogăţie

Vrut-am să ştiu umana menire

Nu am vrut să mă bucur singur de viaţă

Ci împreună cu cineva, să gust din dulceaţă

Nu am vrut să am glorie, putere

Dar s-a întâmplat, fără ca eu a cere

Am vrut să şterg lacrima de pe obraz a acelui om

Pentru asta-s încă-n viaţă, dintre mii de ei, un singur atom

N-am vrut să fiu inteligent

Însă altruismul nu zace-n deșert.

N-am vrut să gust din fericire, să fiu mereu optimism

Dar am făcut-o pentru alţii, să pot ajuta, afar’ de creştinism

60

Nimeni nu te poate enerva

Cel puţin nu fără voia ta

E-un lucru greu a realiza

Că-ți poți controla-n întregime viața

Toate stările prin care treci

Trec prin filtrul tău, nu poți asta să negi

Declarația „Doar el/ea mă poate face fericit”

Nu e o vorbă deloc bună de socotit

De nimeni nu depinde fericirea ta

Afar’ de propria persoană, crede-mă că e așa

61

Totul pare perfect

Hai mă, treci la subiect

Ce repede îmi fuge gândul

Știu că-i departe sfârșitul

Crezi că nimic nu te poate distruge

Că de tine până și moartea fuge

Într-o zi se-ntâmplă ceea ce nu crezi

Aproape de gândurile tale găsești o fată

și.. te îndrăgostești

Începi să îndrăgești viața

Dar nu știi când se rupe ața

Nu-ți dai seama că poți s-o pierzi

Vai cât de frumos știi să visezi.

Încep să te pierzi des

…în ochii ei verzi

Totul e strict imaginație

Dar cel puțin îmi dă satisfacție

62

Nu fă și tu greșeala mea

Omule, ține minte, nu tăcea

Să ții totul în tine – te va durea

Îți spun sigur: nu-ți va plăcea

Nu fă și tu greșeala mea

Haide, măcar tu să-nveți din ea

Să simt c-am făcut un bine cuiva

Asta mă va purifica, mă va exalta

Nu fă și tu greșeala mea

Ține și cu dinții de mintea ta

Învață s-o folosești, e comoara ta

Îți va oferi tot ce vrei, dar nu uita:

Trebuie s-o controlezi, altfel rău îți va părea.

63

Nu încerca a mă poseda

Viaţa nu mi-o invada

Nu chiar totu-l poţi încadra

În adj. posesive: al meu, a ta

Încetează a mai gândi aşa

Fiindcă pe-amândoi ne va afecta

64

Nu lua caracterul semănului tău

Fiindcă-ți va fi din ce-n ce mai rău

Fii conștient de-o singură realitate

În care cazi jos sau te-nalți, nu știu, poate..

În care alegi să-ți asculți inima

Sau, deștept fiind, s-alegi rațiunea

Ai vrea să fiu un geniu

Și să creez?

Eu doar un singur lucru știu

Să reverez

De-ai vrea să compun o poezie

Îmi trebuie ceva: un gând, o melodie

Aș vrea s-aud o melodie ritmată

În caz contrar am să las totul baltă.

65

Nu simt nimic

Nu mai funcționează deloc a mea simțire

Și cred foarte tare că e un prim pas spre nebunie

Ori nu mai simt ca-nainte ori chiar deloc

Bucuria o-ntâlnesc doar din prost noroc

Tristețea nu mai știu, zău, ce-nseamnă

La cât de des mi-a atins inima această doamnă

Ceea ce se-află-n mine nu pot descrie

Parcă pentru mine toți-s morți, în sicrie

Și știu că doar gându-n sine pare-nspăimântător

În timp ce-mi lovește sufletul fulgerător

Dacă mă-ntrebi de ce-i așa oare

E fiindc-am început să mă tem de trădare

Mă gândesc că orice om de pe lumea asta

Prieten bun ori iubită, indiferent cine-ar fi, persoana asta

La un moment dat mă va trăda

Și știu c-atunci mult mă va durea

Tocmai așa ceva vreau a evita

Și de-asta-n adâncul meu am înmormântat

Pe-oricine-ar fi în stare de acest fapt

Bine, acum mă poți bine întreba

De n-am trăit-o, de unde știu așa ceva

Foarte bine, fiindcă nu trebuie să testez pe pielea mea

Ceea ce știu că s-a întâmplat în viața altora

Ceea ce mă tem se-află la tot pasul

Și mai lipsește să-mi bag eu nasul

La aceste emoții în declin

Mai adaug nervi făr’ de-alin

Nervi puternici, de oțel

Controlabili parcă defel

Ce-apar în momente nepotrivite, ba chiar mai des

Pe tatăl meu l-au urmărit pân-a ajuns la deces

La mine chiar nu știu cât vor dura

Fiindcă ține de mine a-i controla

E-un motiv pentru care-mi urăsc viața

Fiindcă-n acele momente domnește ceața

Nu mai pot gândi normal, nu mă mai ține

Furia din mine e puternică, atunci când vine

Distrug ce-i mai bun în jur, apoi regret

Și mă descarc scriind pe-un bilet

Versuri scoase fără să clipesc

Și făr’ ca răsuflarea să mi-o opresc

E felul meu de a mă descărca

Întocmai ca Vescan, în piesa sa

Liber s-aleg, așa se numea

66

Ne te răni singur acum

Nu-ți dori să scrii un ultimatum

O vor face alții de le vei da voie

De vei părea slab, te vor trata ca pe râie

Arată-le ce poate ființa ta

Că nu trebuie să profite cineva

de „prostia” ta

Arată-le că tu ai gânduri mărețe

Gândurile lor să și le curețe

Arată-le că ești special

Te vor crede ei, într-un final

Arată-le că poți fi răbdător

În timp ce ei cred că ești distrugător

Arată-le că tu îi iubești așa cum sunt

Și că te mulțumește și prezența lor pe pământ

Arată-le că tu știi să vezi dincolo de fețe

Că ai învățat asta înainte de bătrânețe

Arată-le că ești dispus să-i ierți

Chiar dacă-n fiecare zi te tratează cu dispreț

Arată-le că ești un om unic

Că grâul pentru pâine crește în spic

Arată-le că ești nemuritor, că n-ai nevoie de obiecte

Că poți realiza orice în lumea asta, bazându-te pe sentimente.

67

Dacă stă ceva ascuns în tine, nu-l nega

Vei face o greșeală, apoi sufletul îți va striga

Acceptă-l pur și simplu, fă-o măcar odată

Și vei vedea că-n mintea ta ceva se deșteaptă

Omul se naște cu multe defecte

Dar nu acceptă la adresa lor vorbe directe

Se naște prea orgolios de el, prea mândru

Când depășește asta, poate fi și tandru

Poate oferi o vorbă bună, o mângâiere

Fără ca-n mintea lui ceva a-ți cere

Când omul va lupta cu el însuși

Va fi uimit de ce va desluși

Va fi extrem de entuziasmat, de fericit

Fiindcă în sfârșit, pe el, s-a regăsit

Odată împăcat cu conștiința sa

Fericirea NIMENI VECI nu i-o va mai lua.

Deși treaba asta pare la-nceput dificilă

În timp poate deveni ceva frumos, ca o idilă.

Ca un mic ajutor

Un cuvânt înfloritor

Care să te deschidă mai mult

Să-ți stimuleze adevărata voce pe pământ

Învață să spui: Mulțumesc, Apreciez

Iartă-mă când mă mai enervez

Recunoștiința parcă e ceva de aur

Însă e doar o cheie de la un tezaur.

Însă e unul nelimitat

Cineva închis la minte-ar spune:

„M-ai spart!”

67

Nu-ți cer să faci totul perfect

Fiindcă-i imposibil, să-ți spun drept

Nu-ți cer să fii doar un zâmbet

În timp ce vorba ta e „Mă-mbăt”

Nu-ți cer să fii pur și simplu calm

Sau s-arăți că ești credincios, citind un psalm

Nu-ți cer să pari inteligent

Și să spui fiecare cuvânt coerent

Nu-ți cer să arăți față de semeni bunătate

În timp ce înjuri și-ți bagi pu*a-n toți

pe la spate

Nu-ți cer să arăți atâta răutate

Ca tuturor să le fie frică de tine

ca de moarte.

Nu-ți cer să te îmbogățești

Sau să speri că-ntro zi

ai să te deștepți

Nu-ți cer să cunoști sărăcia

Să știi ce-i greul, ce-i dizarmonia

Îți cer doar să fii o ființă umană

Măcar o zi, fără ca cineva să-ți spună

Să te-ntrebi „Oare celălalt cum se simte?”

În sufletul lui oare nu se minte?

Să te-ntrebi „Până la urmă eu ce fac?”

Sunt chiar eu sau doar mă prefac?

Oare lacrima aceea de pe obraz

Îți mai arată cât ești de breaz?

Oare întreaga ta supremație

Va fi eternă, măi să fie?

Oare chiar poți fi veșnic, nemuritor

Peste toate lucrurile să lovești, izbitor?

Nu-ți cer să găsești vreun lucru universal

Care să-mpace pe toți. Nu există, nimeni n-are habar.

68

O luăm de la capăt, după tot ce-am învățat

Îmi dau acum seama că am un cap tare plat

Că de mine nu se prinde nimic, oricât aș încerca

Îmi bag picioru-n viață, mai bine aș renunța.

Încep frumos, cu gânduri pozitive

Încât ajung să cred că totu’ o să se schimbe

Dar par doar idei copilărești

Când îți dai seama cât de mult greșești.

Și, da, recunosc, sunt doar un copil

Care încearcă să facă totul subtil

Care se bucură de dexteritate

Și n-are habar ce-i aia dreptate

Sunt doar un copil, poate așa rămân

Chiar la vârsta pe care o am acum

Fiindcă dacă nu sunt prost măcar odată-n zi

Am s-ajung să văd doar stele verzi.

Din cauza mândriei mele îndelungate

Îmi voi da seama că nu am dreptate

Și tot ce-am construit va fi doar de decor

Și lăsat din nou singur, mă voi gândi iar la omor

Fiindcă e ceva prea mult de suportat

După cum am zis, sunt doar un băiat

Dacă nu mă poate nimeni sprijini

De ce-aș mai vrea succesul a-l întâlni

O luăm de la capăt, cu toate ideile-n cap

E destul de târziu ca după „aur” să mai sap

Știind că am găsit nimic altceva decât noroi

Și nici măcar nu mă mai bucur de ale toamnei ploi

69

videoclip pe tema asta cu imagini la fiecare tip de oameni

oameni..

furioși

nervoși

victorioși

mărinimoși

generoși

arătoși

respectuoși

plicticoși

vanitoși

sinucigași

copilași

faimoși

drăgăstoși

nevoiași

sănătoși

fricoși

indeciși

înscriși

deschiși

închiși

securiști

religioși

oameni..

muritori

visători

certători

cutezători

cugetători

încurajatori

hateri

reflectori

îndreptători

înșelători

murdari

învingători

răzbunători

primitori

înțelegători

lingușitori

fumători

profitori

fraieri

cercetători

iubitori

neînțelegători

biruitori

oameni..

inteligenți

deștepți

chinuiți

părinți

poeți

zăpăciți

vorbăreți

prostuți

descurcăreți

deprimați

fericiți

distrați

părăsiți

vătămați

jefuiți

escrocheriți

tâmpiți

ignoranți

agoniți

înțelepți

alungați

canalizați

prăpădiți

drogați

animați

căutați

detestați

urâți

predați

dărâmați

devastați

adunați

handicapați

grupați

treziți

pregătiți

auziți

primiți

iluminați

răniți

nemulțumiți

repeziți

enervanți

ironizați

travestiți

înfuriați

îndatorați

omorâți

înfumurați

recuperați

reveniți

redescoperiți

amuzanți

amuzați

hoți

prostiți

venerați

simpatizați

preferați

apropiați

terifiați

uitați

astupați

înmormântați

declarați

încoronați

îndoctrinați

alergați

fugăriți

depășiți

amintiți

memorați

întipăriți

nemauziți

talentați

folosiți

aniversați

mutați

regăsiți

imaginați

implorați

desconsiderați

întâlniți

regretați

străluciți

învechiți

pricepuți

învârtiți

manipulați

dezghețați

încuiați

certați

îndrăgostiți

nemaipomeniți

curați

oameni..

depresivi

nocivi

asertivi

receptivi

emotivi

bolnavi

constructivi

bețivi

persuasivi

detectivi

oameni..

puternici

voinici

măscărici

pașnici

nemernici

cinici

isterici

ucenici

bunici

sarcastici

oameni..

tâlhari

avari

pistolari

misionari

ingineri

vizionari

oameni..

speciali

criminali

rebeli

sensibili

rivali

amabili

ostil

homosexuali

oameni..

psihologi

antropologi

sociologi

stomatologi

ginecologi

biologi

oameni..

geneticieni

informaticieni

electricieni

gemeni

oameni

oameni..

sufletiști

autiști

pesimiști

optimiști

triști

chimiști

pianiști

sataniști

oameni/om..

de ajutor

vânător

detonator

asurzitor

70

Fir-ai tu să fii, maturitate

De mic copil, de mine eşti departe

Vii mult mai târziu, la necaz

Cu tine-n minte prind mai mult curaj

De-aş grăbi eu cumva procesul

Mai mult sau mai puţin, ar fi destul

Să te strâng în mână, să mă joc cu tine

Să fac să-mi fie mie mult mai bine

Dar aşa te joci tu cu mine

Să m-ajute cineva, dar cine?

71

Omul perfect

El este genial încă de la naștere

Indiferent de modul lui de creștere

N-are nicio problemă de adaptare

Pentru el dimineața soarele mereu răsare

Nu pare să aibă frici, emoțiile și le controlează

Nimeni nu știe cum toate astea le realizează

E invidiat de toată lumea pentru modul său de-a fi

Ce-i pentru noi greu, pentru el sunt simple jucării

Îi ajută pe toți, făr’ s-aștepte în schimb nimic

Nici n-ai avea ce-i da înapoi, adevărat îți zic

Pentru el nu există tristețe ori enervare

Nu-i ca noi, preocupat să-și verse zilnica frustrare

Deși e om și el, nu-și face griji de ziua-n care va muri

Deși vede-n jur zilnic zeci ori sute de tragedii

Are-o liniște-n interior de nedescris

Pentru el fericirea nu necesită paradis

Nu caută zâmbete-n jur, ci el e căutat

Ai zice că-i de vreun zeu apărat

Cel descris de mine este omul perfect

Faptul că nu există e singurul lui defect

72

Omule, nu ignora

Și depărtează-te de ura

Căci mult te va măcina

Îți va lua toată energia

Învață a nu mai reproșa

Și-n locul celuilalt a te punea

Fă asta, pentru început doar de probă

Ca apoi să-ți dai seama că iese sunet

și din tobă.

Omule, nu ignora

Fum dinăuntru nu mai arunca

Când vei vedea catastrofe, îți va piere indiferența

Însă vei trece tu și peste asta

Vreau s-ajungi la momentul în care vei anunța

Că războiul nu face nimic bun, mai bună e pacea.

73

Orientarea geografica

Daca ma gandesc bine stau foarte prost cu orientarea geografica

Si mi-e greu sa retin aproape orice figurina grafica

Cu asta ma confrunt inca de copil mic

Asta ma nimiceste, al meu nervos tic

Adica, cat de prost sa fii sa te pierzi oriunde-n lume

Si sa stii ca solutia la asa ceva e lipsita de nume

Ca-ti lipseste inteligenta spatiala

Si far’ de-asa ceva esti de ocara

De traiesti asa zilnic e si mai rau

Iti faci rau tie si corpului tau

Iar aici nimeni nu te prea poate-ajuta

Vrei ori ba, va trebui sa-ti accepti viata

74

Indiferent cât te-ar dura

Tu continuă-ți viața

Fiindcă făr-a gusta și durerea

Îți va fi ascunsă fericirea

De-nțelegem totul prin contrast

Sufletul devine mult mai vast

Ceea ce ieri cu dinadinsul huleai

S-a-ntâmplat de azi îmbrățișai

Să-nțelegi că totu’ se-ntâmplă c-un rost

Fapt ce nu-i la-ndemâna oricărui prost

75

Pe mine nu mă veți distruge

Chiar de inima-mi des va plânge

Abandon definitiv n-o să divulge

Ușor veninul o să mi-l alunge

Că nu e sfârșitul, viața-mi nu-l va atinge

Am ceva prea puternic, nu va fi ușor

N-o să mă lase la greu, eu tot pot să zbor.

76

Te chinui să faci totul minunat

Dar poate te-nvârți în același ra*at

Că tu folosești de fapt pentru a stimula perfecțiunea

Întreaga energie, și tot ce-a mai rămas în mintea ta.

Tu te consumi de-a întregul, și pentru ce?

Vei abandona totul într-un final, ca pe gazdă un purice

Sunt și eu de tip perfecționist

Și mă-ntreb cât am să mai rezist

Oi fi având eu gene de artist

Dar vreau să și trăiesc

Pot scrie însă totul, ca un ziarist

Să simt și eu ceea ce-i omenesc.

Dar de ce-i negativ cât pot să mă feresc.

77

Timpu-i ireversibil, e bine de știut

Fiindca eu încă regret ceea ce n-am făcut

E o vreme groaznică afară

Amintirea începe să-l doară

Ce șansă a avut și ce-a înfăptuit

Talentul și l-a irosit

Mii de lacrimi de durere

În sufletu-i se ascunde atâta tăcere

Nu știe ce să mai facă, a intrat în panică

De aici veci nu se mai ridică.

Conștiința mi-e-ncărcată

Știi bine ca nu mi-e beată

Am decis să pun versul pe hârtie

Sperând ca tot ce-i mort să reînvie

Am ajuns până aici dar drumu-i lung

Voi învăța să te și ascult

Dacă-mi vei spune cine ești

În sufletu-mi te voi lasa să pășești

Zici că dragostea-i de vină, ți se pare

Deși nu-i pot da uitare

Vreau să simt ceva puternic

Cu ajutorul tău să pot să mă ridic

Am aproape 19 ani, vai de mine

Parcă s-a-ntâmplat în neștire

Spune-mi, ai ceva cu mine?

Știi că n-am să mai iau pastile

Se zice că-ntre geniu și nebun

Nu există diferență, adevărat îți spun

Nu există om prost ori deștept

Doar fapte să-l caracterizeze, ce-i drept.

Cine sunt eu, cine mi-a dat viața

De ce n-am văzut de la început a lumii verdeață?

De ce-n ochii mei vedeam moartea, dezamăgirea?

Urma a-mi fi ascunsă fericirea….

De ce scriu aceste versuri

Fiindcă simt că nu mai pot

Prin minte-mi trec fiori

Un nou stil de viață vreau să adopt

Vreau să trăiesc momentul

Deci nu mă opri

Vreau să fac asta

Până-n zori de zi.

Ajuns-am la vârsta maturității

Dar eram matur cu mult timp inainte

Nu există ziua dreptății

Toți suntem de-aceeași sorginte.

Ascult acum o melodie

Par dependent de ea

Deși într-o zi de ea mă voi satura

Așa-i cu toate lucrurile în viața asta.

Anul trecut voiam să mor

Să mă pierd din mintea tuturor

Sau să plec undeva departe

Să scap de gândul ce mă zbate.

Sunt doar un băiat, ce să fac

Nu mai rezist înc-o zi să tac

Timpul liceului e pe sfârșite

Nu mai pot merge-n felul ăsta înainte.

Ceva mă doare mult de tot

Ajutor să cer direct nu pot

Doar să sufăr în sinea mea

Și nimic nu se va întâmpla.

Nu cred c-ai să înțelegi vreodată

De ce sunt eu așa, lume ciudată…

Trebuie să și sufăr înainte

Ca altul să înțeleg ce simte.

Ar putea fi totul lapte și miere?

Să nu te lovească vreodată aia durere

Atunci ai fi mult prea fericit

„S-ajut pe cineva” n-ai mai fi grăit.

Nu-mi ajung cuvintele

Bine că există din belșug

De mă-nconjoară ale tale blesteme

Crede-mă că am să fug..

Dac-ai să mă vezi meditând

Nu pierd vremea, pe cuvânt

Vreau să creez un personaj

Sa-l descriu ar fi un mare avantaj

Îl cheamă Arcanianul

Dar e mult prea bun

Zice lumea că-s nebun

Răutății vreau să ma opun.

Felul cum vorbești

Modul în care te manifești

Doamne, aș da orice

O clipă să-mi vorbești

Nu-i o relație de dragoste

Nici măcar nu te cunosc

Asta înseamnă

Că sunt cu mult mai prejos?

O privire aruncată peste toate

Mă va duce cu gândul la fapte

Zici ca ești prea prost, că nu-i nimic de tine

Sincer, ce crezi ca vad

78

Nu mă declar poet, scriu doar poezii

Și nu sunt prostii, le consider roade ale minții

Însă va veni clipa când nu voi mai rezista cererii

Și mă voi afunda în ceva, asemenea unei depresii

Parcă doar sperând ca, cineva va veni

Dar nu, e doar o etapă a vieții

Ar fi super să mă las în puterea minții

79

Pune-te în locul celui prea bogat

Gândește ca el, probabil vei fi asimilat

Că tu vrei totu’ de-a gata, în acest caz

Crezând că asta te va duce-n extaz.

Pune-te în locul comandantului de război

Care a văzut zeci de morți, ditamai tărăboi

Înainte de a fi gelos pe gloria lui

Lasă-te puțin în prada sentimentului

Că el poate avea conștiința distrusă

De evenimentele petrecute, de vocea indusă

Care-l poate rău de tot mustra

În timp cel el n-are ce-i făcea.

Ia-ți o mitralieră-n mână

Și încearcă să tragi cu ea.. e bună

Vei simți că-ți tremură corpul

Și poate-i vrea să chemi doctorul.

Pune-te în locul soției care plânge

În timpul războiului, nu știi ce anume-o frânge

Habar nu ai tu cum e iubirea

Când te obișnuiești cu ea, îți atinge inima

Și apoi dintr-o dată pierzi totul

Fiindcă cel de lângă tine o „face” pe mortul.

Doar că n-o face, ci coșmaru-i adevărat

Și singura soluție bună e ca în timp

Acestei vești tu să te fi adaptat.

Pune-te în locul femeii prea-curve

Care către bărbați înainte știa să se strâmbe

Se știa un giuvaier neprețuit

Dar a avut „ghinionul” să se fi îndrăgostit

Să uite de toate mizeriile, tot ce-i rău

Să nu se mai comporte asemenea unui călău

Apoi dăruiește viață, se simte împlinită

Trecutul pare să i se achite

Simte ceva tare neobișnuit, ea, cea mai mare curvă

Începe să simtă iubirea, nu mai vrea totul pe tavă

Acasă dă naștere unui suflet, ceva de negrăit

Își jură pe cel mai sfânt că vrea să fie pe veci ocrotit

Îi dedică timpul exclusiv lui, îl iubește prea mult

Toate astea în ea par a fi cauzat un tumult

Fiul ei crește, ca orice băiat

Însă e departe de a fi maturizat

Se îndrăgostește de-o fată, e superbă

O iubește atât de mult, are impresia că inima-i turbă

Dar nu-i turbă de iubire, ci de furie

Când își dă seama c-a fost trădat în neștire

Băiatul nostru nu era deloc maturizat

Se gândea „Ce viață de rahat”

„Să mă îndrăgostesc atât de tare”

„Și fata să facă ceva ce mult mă doare”

„Zici că-i mama, așa-i de cur*ă”

„S-a jucat și cu tatăl meu, i s-a oferit pe tavă”

„Om ca el eu n-am cunoscut”

„Și nici ca fata asta, la care ceva mi-a plăcut”

„Viață de rahat, oricine te-a creat”

„Ca eu în dragoste să mă fi consumat”

„Dar eu nu-s prost să sufăr degeaba”

„Și nici nu mă rezum să-mi fac l**a”

„Mai bine mor decât să mai trăiesc”

„În această lume, pe care o urăsc”

„Totu e infect: mama, fata, tata e de mult pierdut”

„Pe lumea cealaltă, sper să fi fost fericit”

„Îi las ceva mamei în urma mea”

„O scrisoare în care să-i spun supărarea”

„Cât de mult m-a făcut s-o detest”

„Încep să urăsc trucul femeiesc”

Îi lasă o scrisoare de adio

În care-i pune toată ura cu brio

Vrea să simtă ea din toată inima

Tot trecutul, peste care trecuse, dar fiu-so i-l reamintise

După ce termină scrisoarea

Ia un pistol în toată splendoarea

Și-apropie de tâmplă

Și trage.. ce se întâmplă…

După ce uitase totul

Femeia și-l amintește ca robotul

A distrus două vieți, atât de faine

Una dată de ea, alta alăturată

Ce să se mai simtă ea acum

Când soțul și fiul era cu totul pe-un alt drum

Când crezuse atât de tare-n fericire

Ca apoi să se izbească cu PUTERE de dezamăgire

Ce să mai creadă, după atât amar de timp

În inima ei s-a activat un ghimp

Nu mai știe ce-i cu ea

Și nici măcar n-ar mai vrea

E prea multă durerea

De ce optează unii pentru sinuciderea?

80

M-ați rănit mult prea mult

Nu vreau să vă mai ascult

Regret faptul că m-am născut

Fapta voastră mult m-a durut

Mi-ați distrus pofta de viață

Plâng aproape-n fiecare dimineață

De ce trăiesc, spune-mi de ce..

Am vreun rol? Căci simt numai durere

De ce nu-ncetează, ce are cu mine?

Rana-mi sângerează, iar tu știi asta prea bine

Și nu m-ajută, nu m-ajută nimic

În fața vieții-s atât de pitic

Oprește-o! Oprește-o că prea mult mă doare

Nu te mira că am gânduri suicidare

Nu e nimeni, sunt numai și numai eu

N-are nimeni grijă de sufletul meu?

Nu mai rezist, trebuie să fac ceva

La ce nu m-am gândit până acuma

Nu pot să mor, ceva nu mă lasă

Mă ține strâns, ca pe bebeluș în fașă

Mă ține captiv în lumea asta nenorocită

În care toți ceilalți veninu-l vomită

Văd că totu-i pierdut, nu văd nicio soluție

Viața-mi joacă o farsă, iar eu mă-ndrept spre execuție.

81

Nu există nimic magic, nimic excepţional

Doar lucruri bine gândite, raţional

Nu te aştepta să se-ntâmple minuni

Nu-ţi fă speranţe prin rugăciuni

Ceea ce există prin faptă sau gând

Formează totul pe-acest pământ

Ceea ce te afectează, te emoţionează uşor

Lucrează-n subconştient, în mintea multor

De vrei să se-ntâmple cu-adevărat ceva

Nu te baza doar pe feeling, formează-ţi raţiunea

Ea nu te va dezamăgi, nu uita

Instinct avem primar, dar logica?

82

Mama voastră de religii

Ați creat mii de prestigii

Creatori v-au fost atei

Și-ați avut sute de zei

83

Și voi ziceți că sunt nebun

Dacă fac cuiva vreun gest preabun

Dacă dau o mână de ajutor cuiva

Îmi arătați toată răutatea

Voi ziceți că sunt nebun

Când zic ceva diferit de lume

Când refuz să mai fac spume

Când mă râd de agonie

Și când plâng de fericire

84

Simple lyrics.

Suntem mici copii.

Mari inevitabil vom deveni.

Și atunci cum va fi?

Din mare-n mic veci n-o mai păși.

Pe Doru-l întâlnim în cale.

Cumpăra-v-om a noastră alinare,

Destrămată când am pornit la drumul mare.

Dar pierdut-o-am deja în marea zare.

Suflet de copil

La tine azi mă închin.

Trimite-mi un gând bun.

Să ne-amintească de-al nostru străbun.

Bună ! Spune-mi cine ești.

În casa mea de vrei să pășești.

Iacă, eu te primesc, pe bune.

De-mi cânți o scurtă rugăciune.

Cine vrem a deveni.

Continua-v-om cu șmecherii.

Să iasă numai banul,

Ne-mprietenim cu tot golanul.

Din ură eu mă răzbun.

Pornit-am pe-un alt drum.

Unul plin de buruiene.

Invidie, ură și plin de tăcere.

85

Singur ș-abandonat

Te simți singur ș-abandonat

Cu oamenii deloc n-ai lucrat

De unul singur te-ai izolat

Și cu sentimentul ăsta mult timp ai mai stat

Te simți singur ș-abandonat

Sentimentu-i tare greu de suportat

Acum de ce-a fost mai greu ai scăpat

Totuși a ta suferință pare de nealinat

Te simți singur ș-abandonat

Unde ți-s prietenii,  de ce nu i-ai sunat

De îndată ce tu însuți ai constat

Că-n sedentarism un pas ai înaintat

Te simți singur ș-abandonat

Ești ca un bătrân în vârstă-naintat

Cu mintea doar în trecut ești plecat

Și în prezent parcă ești dezmembrat

Te simți singur ș-abandonat

Acum ai impresia că viața ți-ai ratat

Tragi concluzii pripite, fiind supărat

Pe viață că ceva de preț ți-a luat

Te simți singur ș-abandonat

Crezi că totul s-a terminat

Te-ntrebi de ce nu te-ai spânzurat

Cel puțin să mori ca un bărbat

Te simți singur ș-abandonat

Cu gândul la asta mult ai stat

Să vezi de nu cumva ceva ți-a scăpat

De te-a făcut atât de îngândurat

Te simți singur ș-abandonat

Să-ți dai un sfat ai încercat

Să nu mai fii atât de deprimat

Că timpul multe te-a învățat

Să nu suferi din orice rahat!

86

Sinucidere din copilãrie

Învatat de mic copil la butoane

Zi si noapte cu nasul in calculatoare

Nefacand ceva util, doar in mintea ta

Atunci cand de jocuri nu te mai poti satura

Crizele de nervi fara doar si poate

Ti-au mancat si inc-o fac din sanatate

In momentul cand alegi sa te opresti

Sa iesi din lumea virtuala in care traiesti

Si observi ca nu mai poti ce-i de facut

Peste tot esti deja in cap mult prea batut

Ai impresia ca esti prea prost sa intelegi

Ce se-ntampla-n jur si vei ramane-asa pe veci

Desi incerci amarnic din cap sa-ti scoti gandul

Sedentarismul isi spune cuvantul

Tu stii prea bine ce-nseamna suicidul

Moartea-i sigura, dar o vrei de-a-ndaratul

Cand vezi ca ai cam disparut din viata tuturor

Si refuzi sa te mai vezi in viata in viitor

Cand vezi ca nu mai stii nimic, chiar nimic

Nici macar in tehnologie, nivelul tau de pitic

Iti spune ca nu se mai poate deloc asa

Tu esti bata pana si la geografia

Pe langa faptul ca abia-ti cunosti doi-trei vecini

Desi de peste-un deceniu traiesti in sat cu ei

Tu n-ai habar nici macar de-a ta comuna

Si orice-ncercare de-a afla despre ea, e totuna

Fiindca, tu stai extrem de prost cu geografia

Abia daca stii unde se-afla pe harta Romania

De te-ntreaba cineva la telefon sau pe strada

Detalii despre vreo persoana sau un loc de pe harta

Ai prefera in acel moment sa inchizi pe loc

Si sa scapi lumea de-un prost, dandu-ti foc

Atunci, culmea, toate visurile tale

Stai putin, ce visuri ai tu, ma copile

La toate-acestea ai fi in stare sa renunti

In special daca pe viitor probleme-adevãrate o sa infrunti

Dar ceva nu te lasa, indiferent cat de mult plangi

Indiferent cat cu aceste ganduri pe tine te frangi

Nu m-ai crede daca ti-as spune

E dorinta de-a ajuta oamenii pe lume

Vezi la televizor cazuri din ce in ce mai grave

In orfelinate ce sa ma zic, copii mor zilnic de foame

Si te pui in loc lor, al copiilor

Si inima-ti striga puternic dupa ajutor

Observi ca esti cam singur pe pamant

Si singura alinare o reprezinta al tau cuvant

Pentru asta vrei din tot sufletul sa traiesti

Desi-n mintea ta ai vrea nespus viata s-o parasesti

Apoi, chestia asta legata de suicid

Apare-n tine la fel ca-un spatiu vid

Pe interior te macina cu ardoare

In timp ce pe exterior n-arati nici urma de durere

Nici n-ai stii cui, doar te-or critica

Si ti-ai putea adio de la viata sociala, dup-a suicidului tentativa

Eu stiu ca durerea fizica o-nlatura pe cea sufleteasca

Insa despre asta ceilalti foarte de rau o sa te vorbeasca

La cat de tare circula vestea in comuna

Iti iei adio de la posibilitatea de a mai duce o viata buna

Aici oamenii nu sunt atat de buni, nu-s sufletisti

Iar pentru faptul ca ai vrut sa nu mai existi

Vei plati ori cu viata, ori cu personalitatea

Sinucigasului i se pune de om nebun eticheta

Asta indiferent daca mai exista

In groapa ori in viata, e totuna la ei pe lista

Desi in mintea ta n-ai accepta veci ideea

Tu ai pretentia sa primesti de la ei ajutorarea

Sa te salveze cineva chiar in ultima clipa

O fata Te iubesc! Stii, eu tin la tine! sa-ti zica

Dar caz din-asta fericit doar prin filme vezi

In realitate nu se-ntampla asa ceva..asa de frumos nu visezi

87

Sinuciderea din exterior privită

Nu mai e la fel,  e-atât de diferită

Că nu mai poți îndura,  eu te cred

Cum crezi că i-am ținut pân-acum piept?

Că te-ai săturat de toți și de toate,  la fel

Nu ești unicul ce-a simțit asta,  de altfel

Că nu te poți vedea nici în ziua de mâine viu,  așa-i

Tocmai de-aia îți vine și gândul să te tai

Că umpli perna de lacrimi ori distrugi casa de nervi

E-un prim pas al acestei depresii,  dar nu ultim

Că te consideri ratat, că viața ți s-a terminat

Că vrei să sfâșii în bucăți al vieții contract

Dar tu crezi că-i atât de ușor,  că viața nu-i hoață?

Mai întâi du-te la baie să te speli pe față

Ori poate-ți trebuie un duș, ca și cel de dimineață

Acum ascultă-mă bine ceea ce am de spus

Și poate că n-o să mai suferi,  vei ține capul sus

Nu vreau a-ți vorbi de transferul durerii

Unei alte persoane, ca efect al sinuciderii

Nu vreau nici să mă leg acum de Dumnezeu

Ca să-i cer ajutorul, să treci peste acest păcat,  ci eu

În primul rând ceea ce am menționat

Nu-i deloc un lucru de neglijat

Dar ce vreau a-ți spune e mult mai important

Și te poate ajuta mai mult ca orice sfat alarmant

Fii mai întâi doar tu și cu tine-n minte

Apoi liniștit,  tot acolo,  sinucide-te!

Nu-ți dau vreo metodă,  e alegerea ta

Asta-i partea cea mai puțin importantă

Gata, prietene, deja ai murit?

Ca să știu în continuare să-ți zic

Ok, acum ascultă-mă tare bine

Te vezi mort, stând lângă tine

Nu te grăbi, ai acum cea mai multă răbdare

Și-ai să descoperi un lucru foarte, dar foarte mare

Privește jur, pe lângă faptul că amarnic de mult îi doare

Pe cei apropiați,  mai e o chestie uimitoare

Fiindcă totul se petrece-n mintea ta

Mergi adânc în trecut,  până la nașterea ta

Fii cu ochii-n patru la orice eveniment

Dar derulează-l pe fiecare, cu grijă, cu talent

Absoarbe din fiecare partea tristă și cea minunată

Aseamănă-ți viața ca pe un film de artă

Dar nu, prietene, nu te opri aici

În condițiile astea,  nu tre’ s-ai frici

Ești abia la început,  hai,  explorează

Nu mă minți,  știu că te tentează

Cu pași siguri mergi mai departe

Și urmărește traiul fiecăruia în parte

Explorează-le trecutul,  chiar și imaginativ

De tre’ să-l falsifici fă-o inteligent fictiv

Acum pune-l în locul tău,  sau tu în al lui

Ideea e ca viața prin alt unghi să ți-o dispui

Să vezi.. Oare nicidecum nu se poate și altfel

Oare în pielea altuia nu pot să visez,  să sper

Ce-aș face eu de-aș fi altcineva

Poate doar un bețiv care.. bea

Să nu îți mai pese de nimeni și nimic

Să gândești altfel, pricep ce zic?

Oare ce te-ai putea întreba

Un răspuns ce te-ar putea salva

Pe care-apoi în realitate i-l vei adresa

Acelui bețiv ce se învârte prin zona ta

Ok, hai să trecem la altcineva

Că din bețiv nu știu ce putem învăța

Mergem mai departe, dar la cine oare

Să pricepem ceva,  la un de suflete doctor,  dacă rău ne doare

Și-l întrebăm: Părinte, tu de ce trăiești?

Care ți-e scopul,  cum de nu te ofilește?

Că eu nu știu ce oare am semnat

În contractul vieții când m-am angajat

Indiferent de răspuns plec tot nemulțumit

Fiindcă nu cred în acest Dumnezeu,  de popă pomenit

Îmi trebuie altceva, mai de sus

Când l-oi găsi înapoi în realitate m-oi fi dus

Dar unde să mai întreb, intru-n panică

Imediat dau peste o femei strașnică

O fi având ea secretul fericirii

Că tare-i strălucesc ale ei priviri

O întreb: Tu de ce mai trăiești?

Pe-acest pământ de ce tot chinuiești?

Eu am un motiv foarte puternic

Pentru-ai mei copii,  cu-asta tot zic

Ei-s lumina vieții mele,  dar degeaba-ți zic

Nu vei pricepe pân’ vei deveni,  la rândul tău, tătic

Plec dezamăgit,  nici asta nu e bună

Nu-mi limpezește din cap a mea furtună

Dar unde să mai merg,  rămân în pană de idei

Nu mai văd pe nimeni pe-aceste alei

Plec supărat,  parcă părăsit de toate

Cu gândul că viața mea..  nu se poate

Ceva-mi lipsește,  încă n-am aflat

Din cauza asta am sufletul dărâmat

Am mai rămas doar eu și cu mine

De mi-aș autorăspunde, ar fi super bine

Fiindcă la urma urmei doar eu pot face asta

Ca mine nimeni nu poate privi realitatea

Poate că un simplu sfat nu mă mai ajută

Sau o face temporar. Ah, că mor de ciudă

Mă întreb pe mine: Care-i problema?

De mine nu trebuie să-ți fie teamă

O fi adevărat că lumea prejudecă

Tocmai de aia cu mine,  te rog,  discută

Ce catastrofă s-a întâmplat la tine în viață

De te-a făcut să-i pierzi complet din dulceață

Ce s-a întâmplat,  e un lucru groaznic?

E cel mai rău lucru posibil,  atât de veridic?

Chiar nu-i poți face față,  te-a distrus?

Acum meditez și-mi caut un răspuns

Poate-i unic,  de-abia nimeni nu mi l-a spus

În fond și la urma urmei eu trăiesc aici

Da, numai eu,  înconjurat de frici

Precum cea ca lumea să nu mă iubească

Și ce-am mai scump pe lume să mă părăsească

Am impresia că mi se cuvine totul

Și că-i moarte de om să nu iau jackpot-ul

Dar,  eu,  eu acum pe cine păcălesc

Nici măcar pe mine nu mă mai iubesc

Sunt nefericit, trecut spre depresiv

Și niciun gând în creier nu mai e activ

Am încetat să mai judec,  altfel n-aș fi așa

Altfel veci nu mi-aș lua propria mea..viața

Totuși e ciudat,  de fapt e genial

Ar fi timpul.. Să-mi revin la normal

Dacă în momentul ăsta încă mai gândesc

Înseamnă că n-am făcut niciun gest nebunesc

De nu pot conștientiza ce înseamnă viața

O plimbare prin toate și prin tot nu mi-ar strica

Ce-am de pierdut, dar de câștigat?

Mă pregătesc de luptă,  ca un soldat

Dar viața nu-i o luptă,  aș fi declarat

Mai înainte,  dar poate m-am înșelat

Fiindcă eu port un război cu mine însumi

Al dracu’ de greu, așa îl văd,  chiar acum

Am nevoie de ajutor, nu mă pot descurca

Nici măcar nu m-am echipat cu arma

Acum pricep de ce există un instructor,  un antrenor

Ca să nu te chinui,  să faci totul mai ușor

Dar nu va face el totul pentru tine

Dar cel puțin motivat sper că te va ține.

Motivat să trăiești!

88

Sinucigașii

Nu știi tu care-i povestea lor

Poate ceva rău i-apasă din trecutul lor

Poate că ei tânjesc dup-anume ceva

Sleiți de puteri aleg să-și ia viața

Să ști că ceva rău strigă-n sufletul lor

Iar de nu-i ascultat și-aruncă mintea-n gol

Să știi că-n lumea asta poate oricine

S-ajungă-n pragul asta, să ști asta bine.

89

Sub roțile mașinii

Într-un accident mă aflu sub roțile mașinii

Dar nu mor caii când vor câinii

Mă aflu sub fiarele distorsionate

Dar nu mă gândesc nicidecum la moarte

Culmea, nu am fost eu șoferul

Am stat în dreapta, ca pasagerul

Nu sunt nicidecum de eveniment vinovat

Dar sunt martor la moartea bietului camarad

Avea viteză măricică, spun polițiștii

Cică era și băut relatează jurnaliștii

Acum ce mai contează, el și-a găsit sfârșitul

Totuși locu-i încă cercetat, se ocupă detectivul

Am rămas doar eu cu-o amintire șocantă

Cu imaginea blocată pe scena derapantă

O să dureze ceva timp pân’ voi apela la volan

Restul poveștii va fi pentru lume doar cancan

90

Subiecte sunt cu tonele

Așa că alegeți vorbele

De nu știi cum să-ncepi

Îți trebui un index, pricepi?

Odată ce te-ai pornit, ca-n turneu

Vorba aia: începutul e cel mai greu

Îți e mult mai ușor, și-ți va fi din ce în ce

Când te-oi obișnui ceva fiecăruia a zice

91

Suicid, dulce pahar

Cât mi-aș dori să dispar

Chiar și când nu nutresc gândul

Îmi surâde puternic în adâncul

Sinelui meu, el mă cunoaște

Pe el nu-l pot minți, în el renaște

Sentimentul că vreau să se termine totul

Nu mă mai pot auto-manipula nici prin fericire

Să-mi cresc optimismul, să rasără-n ochii-mi vreo sclipire

De ce să mă mai mint pe mine

Că fericirea zace-n sine

92

Sunt atât de prost, chiar că sunt

Când cred că-s special pe-acest pământ

Parc-o iau razna uneori

Când prin minte-mi trec fiori

Sunt atât de prost când zic că știu, că am habar

Din ce-i creată lumea, când mă simt ca un star

Sunt atât de prost când cred tot ce mi se spune

Când plâng de fericire, și când nu știu de glume

Sunt atât de prost doar ca să fiu fericit

Fiindc-un om inteligent ar avea mult mai multe

de grăit.

93

Sunt un simplu-ateu convins

Cu-argumente de neînvins

Nu mă converti la zeități

Cât timp în lume-s nedreptăți

Botezat de mic creștin

Știu că-n Iad e mult chin

De-aia speram s-ajung în Rai

Cu toții oamenii buni, dar stai

Noi de-acolo fost-am alungați

Aci’ pe pământ, iar voi dansați

Preaslăviți, adorați și vă rugați

La același creator, fără să constatați

Că tot planu’ e spre-a preaslăvi

Pe cineva mai sus, păi măi copii

Dac-acest zeu există, cum explicați

Tot răul din lume, voi nu vă întrebați

Preferați să vă rugați, în genunchi să stați

Toată energia voastră în loc să v-o adunați

V-o rispiți, în cel mai rău caz demonstrați

C-a voastră credință e unica, oameni manipulați

Dacă zeul vostru-există răul cum oare-l explicați

În afara de faptul că pe diavol vă bazați

Și-l scutiți pe Dumnezeu astfel, dragi frați

Cică răul este absența divinității și-atât

Cum întunericul e absența luminii de pe pământ

Însă zeul vostru se proclamă omniprezent

Ori v-a mințit ori n-a fost deloc atent

Fiindcă nu există absență la ceva pretutindeni prezent

Aveți probleme de logică, apucați-vă de argumentare urgent

Ziceți apoi de pariul lui Pascal

Că mai bine credeți, chiar de-n zadar

Dar zeul vostru nu e-atât de fraier

Va face diferența, crede-mă, chiar el

Zis-a să nu mințiți, nici să fiți ipocriți

De nu simțiți ce faceți, nu vă mai necăjiți

N-ai nevoie de vreun zeu ca să fii moral

Mie nu-mi mai trebuie niciun prieten imaginar.

94

Sunt copil, ce vrei mai mult

În mine se-află mult tumult

Deși mă crezi făr’ de grijă, copil prostuț

Nu știi de câte ori aleg desculț

Ori nu-nțelegi ori chiar deloc nu-ți pasă

Nu te-ar interesa nici dac-aș pleca de acasă

De fapt, ce casă, mai există oare

De-aș pierde-o acum ceva ar dispare

95

sunteți niște nenorociți

măcar de-ați ști să iubiți

cu ale voastre gunoaie de vrăjiți

Cât mai iute dorescu-vă să-mbătrâniți

neputința noastră s-ajungeți s-o simțiți

nu vă mai chinuiți

să ne mai nedreptățiți

n-am să vă numesc „împuțiți”

că tot la fel de bine o să trăiți

nu sunteți surzi, rogu-vă să m-auziți

vă cer doar atât: învățați să IUBIȚI

96

Tentativă detectată de plictisealã

Timpului încep să-i cer socotealã

De ce mă chinuie, de ce-i așa răuț

De ce nu-i place să fie cu mine mai drăguț

De ce se gândește doar la sine, de ce-i egoist

Și de ce să mă-ntorc înapoi nu mi-e permis

E detectabilă a ei tentativa

Dar azi m-a fraierit cumva

Eu cel veșnic de nimic plictisit

Vorbe de-astea n-am mai ciripit

Vezi tu, un mare defect al meu

E frica de ea, bat-o Dumnezeu

Rămân fără inspirație și nu-i deloc corect

Să mi se-ntâmple eroarea asta, de fapt e perfect

Să mor de știu care-i a ei originea

A plictiselii, nu a inspirației, mă nenea

Cred că provine din lipsa de activitate

În caz contrar dă vina pe divinitate

C-a lăsat în tine ceva complet inutil

Stai.. am zis, fără să vreau, cine de asta e capabil

97

toti sunt morti pentru mine

Toti cei cunoscuti sunt complet morti pentru mine

Deja mi-am pierdut increderea in orice si-n oricine

Zici de prieteni, dar nu mai simt nimic

Zici de familie, dar ce vrei ca eu sa-ti zic

Pentru mine-au murit si-au fost ingropati

Lucru ce candva anume o sa-l constati

Ca nimeni nu traieste vesnic cat lumea

Si-n plus nu vreau sa mai sufar, culmea

Odata s-odata parintii imi vor muri

Si-atunci voi cadea prada durerii

Odata s-o data iubita in sicriu imi va fi

E mai bine-atunci sa m-asez inaintea ei

Odata s-odata cel mai bun prieten singura lui viata va parasi

Pe baza amintirilor cu el in continuare ce voi mai simti

Atunci cum e mai bine, care-i o mai buna varianta

Incat sa nu mai sufar din cauza fiecarei persoana, odatã

Ce pentru mine va fi moarta fizic ori psihic

Ideea mea ar fi sa nu mai simt nimic

Sa nu mai simt furie, tradare, sentimente negative

Sufar ca prostu’ in lipsa unei minti mult mai inventive

Inteligenta-n cazul asta cu siguranta m-ar ajuta

Dar se pare ca lipseste, dar eu insumi nu ma voi ierta

E destul de greu, chiar spre imposibil

Mereu intre-a trai si-a muri sa fii oscilabil

In prima varianta durerea-ti ramane acolo

In cea de-a doua iti iei adio de la tot, si solo

Parasesti pentru totdeauna acest pamant

Fara sa mai poti fi alinat cu niciun cuvant

Deci din start pica, cea de-a doua varianta

Suicidul nu te-ajuta, sa traiesti i-o arta

Acest lucru ma tine mereu in viata

Indiferent de cate emotii inima-mi invata

E destul de dificil sa te simti singur pe lume

La atatea morti tu cum ai face fata, fara glume

98

Suntem aici fără nicio explicație

De-aceea avut-am nevoie de-o revelație

Avem nevoie de-o forță superioară

Ca să nu fim speriați de tot ce ne-nconjoară

Suntem mult mai ok când cineva are grijă de noi

În care să ne punem speranța când suntem tratați drept gunoi

Asta-i credința umanității, mai presus de adevăr

Nimeni nu-ți poate lua speranța, la asta eu sper.

99

Un bărbat c-o minte de femeie

Știe că-i o prostie să beie

De ce și-ar distruge tot psihicul

Doar ca s-arate că el e mascul

Nu e preocupat să-și demonstreze supremația

Ca la poliție să plătească apoi citația

Din moment ce nu-și recunoaște vinovăția

E dispus să guste și din umană durerea

Nu în asta constă a interiorului fericirea

El are o groază de idei în cap

Și nu doar un masaj la celălalt cap

Mai degrabă se preocupă de ceea ce nu știe

În loc să tragă la cârciumă o mamă de beție

Habar nu are că poate face din femeie

Lânsând la o parte materia numită biologie

Veriga lipsă, înțelepciune, mângâiere

Toate astea pot fi ca o lingură de miere

În loc guste din amar, ca din organul fiere

Poate construi ceva ce veci nu piere

Lându-și energia din vitamine gratuite, mere

În loc să sufere când e părăsit, ca prostu’

Mai bine-ar face-un pact cu fostu’

Unde-s doi puterea crește

Și câte-o idee mai răzbește

Bazată pe-un principiu: IUBEȘTE

Să-ți folosești căpățâna nu te ferește

Și dă-l încolo de miros de pește.

Cu cap viața o trăiește.

100

Să nu trăiești pentru tine, fiindcă ți-e dragă viața

Ci ca s-alini pe cel de lângă tine când îi moare speranța

Să nu trăiești, să te bucuri de tot ce te-nconjoară

Ci să-i fie alături trup și suflet celui ce-n final.. te omoară

Să nu trăiești, indiferent de cât de strălucit ești

Decât atunci când ajuți lumea; astea nu-s povești

Să nu trăiești, indiferent de cât de mult te-ar tenta

Așa cum ai vrea tu, ci prin versuri să creezi.. arta

Să nu trăiești, chiar dacă ceilalți te iubesc

Ah, am uitat ideea, uite că și eu mai greșesc.

Să nu trăiești, chiar dacă pari invincibil

Tot ce face lumea să ți se pară doar penibil

Să nu trăiești, să stai monoton în suflet

Ca mai apoi să-l oferi, ca pe-un buchet

Să nu trăiești, să-ți dai seama unde duce viața

Te-nvață, îți dă aripi apoi îți rupe, ș-așa firavă, ața

Să nu trăiești, știind că va sosi o zi

Când tot ce-ai făcut nu ți se va mai ști

Să nu trăiești, să știi că te-ai născut, nimic mai mult

Să suferi enorm, fiindcă-n mintea ta zace deja tumult

Să nu trăiești, să stai ca un spectator

Să șezi zilnic la a ta prostie martor.

101

Mă descriu drept un simplu bețiv

Am paharul de vin mereu la activ

Mă doare undeva de toată lumea

Oricum nimeni nu-mi dă pe gratis a bea

Așa că ce așteptări să am de la oricine

Sunt doar un bețiv,  să știi asta omule bine

Că nu-i pentru mine nicio activitate

Îmi place să beau și să te enervez, poate

Dorm pe unde-apuc, nu am nicio casă

Mi-am vândut-o pentru una ce stă pe masă

Dup-o noapte de beție îmi amintesc s-o caut

Unde concret nu știu, dovadă faptului cât am băut

Sunt obișnuit să beau pe datorie

Merge și spirtul din farmacie

Soția mea la greu nu mă lasă

O cheamă mahmureala,  de mine-i atrasă

Știu că nu mă-nșeală,  de fapt n-are decât

Ea nu comentează când torn sticla pe gât

Și nici nu părăsește patul conjugal

E alături de mine până la final

Am o soră dar e foarte rece cu mine

Mai ales când adorm pe jos, de rău,  de bine

Dar îi simt prezența,  ca și cea a soției

De răceală nu scap tot din cauza beției

Dar îmi place viața,  așa cum e ea

N-aș da-o pe nimic în lume, nici ea n-ar vrea

Vorba aceea: Viața-i foarte scurtă

De n-o putem lungi, s-o facem lată

Mă caracterizează perfect,  ăsta-i io

Un simplu bețiv,  dar unul notoriu

Fiindcă altfel nu știai de mine

Rămânean anonim, dacă nu eu cine

Oricum nu se va-nteresa nimeni de soarta mea

Nu va ști vreodată motivul pentru care e așa

Sincer, n-am fost așa de la început

Aveam o carieră mai demult

De ce s-a terminat cu ea,  e mai complicat

Ți-aș povesti,  dar n-ai avea timp de ascultat

Prin câte am trecut doar eu și Domnul știm

Noi bețivii totul cu băutura înlocuim

E cea mai bună alegere,  așa pare pe moment

Dar totu’ din vina cuiva sau a ceva,  asta-i cert

O fi serviciu,  o fi iubire, o fi altceva

Important este că nu mai e,  știi, pierderea

Are nevoie să fie consolată

Uitată, îndepărtată, distrată

De-aia alegi să te refugiezi în ceva

La mine-i clar, a fost și este băutura

102

De-ar fi să-mi pun o singură dorință

Mi-aș dori una bucată sămânță

Dintre toate calitățile în parte

Aș vrea să le am pe toate upgradate

Nu vreau inteligență, vreau ceva mai subtil

Dintre toate ce-s pe lume vreau a fi upgradabil.

103

În momentul în care viața mea va înceta

În momentul în care a respira nu voi mai putea

Vreau de la tine, un important ceva

Acela de a-mi continua mie munca

Grijă de ea promite-mi că vei purta

Lumii un nou scop îi vei afla

Și, te rog, nu uita

Păstrează-mi un loc în inima ta

Acolo unde fericirea, da, de ea e vorba

cu tristețea mereu se va intersecta

Acolo unde săgeata inima mi-a tăiat

Și stropi de sânge din ea s-au cutremurat

Cu zâmbetul pe buze, trist și fericit

Un simplu „Te iubesc” eu din clipa morții am grăit

O lacrimă obrazul pătat de sânge l-a curățat

O poveste ca-n basme astăzi s-a îngropat

O prietenie, veșnic nemuritoare

Ca ea nu găsești nici dincolo de soare

N-am vrut ceva prețios ultima oară a-ți lăsa

De avere lumea-n cele din urmă se va sătura

Când va fi prea târziu, omul de moarte se va apropia

Și-atunci cu ultima suflare pe pieptu-i muribund

Într-o ploaie de regrete veci să nu-l ascult

A scris mare „S-a terminat totul”

Dar, nu, aici ceva e greșit

După asfințit urmează mereu un răsărit

O rază de soare ce încă n-a murit

Pe obrazul meu s-a pogorât

Și va spune povestea mea:

Am aflat și eu ce e dragostea,

câte lacrimi fierbinți, o mângâiere

Sentimentul uman se transformă în tăcere

Din cer s-a auzit un ditamai trăsnet

A sufletului ruptură, un crâncen foșnet

Inima a simțit ce e fericirea

atunci când picătura de sânge de pe obraz

prin rază i-a deslușit iubirea.

Nu sunt Arcanianul, sunt doar un simplu om

Sentimentul tristeții temporar vreau să-l adorm

Să mă gândesc iarăși la clipele senine

Înainte de uitare, care-mi plăceau mie

Să simt vântul și focul prin venele-mi firave

Cum circulă prin ele, cu-aroma naturii să mă-ndoape

Cum preiau controlul întregii mele minții

CUm o clipă de singurătate se transformă-n lacrimi fierbinți.

Vreau să mă descopăr, pururi adevăr

Vreau să știu dacă are, rost un sfat să-l cer

Vreau să știu de-n clipa când m-am născut

În cer de s-a-ntâmplat ceva necunoscut

Să știu dacă marea și-a modificat fluxul

Să știu de nebunia s-a înlocuit cu râsul

Să știu cine-i cu mine, acum, cât nu-i prea târziu

S-ajung ca veșnic pururi fidel mie să-mi fiu

Să pot fi în stare să zbor dincolo de nori

Să ascult dimineața glasul sutelor de cocori

Să mă simt iarăși tânăr, cu experiență divină

DOar cu fericire veșnic să mă susțină.

Să simt că totul poate fi asimilat de mine

Că niciun secret nu-i dincolo de a mea privire

Să fiu martor unui început de veac

Să am puterea timpul a mi-l face sclav

Atunci mă voi putea numi ArcanIA

Putere inimaginabilă și suflet muribund.

PE care n-aș vrea niciodată să-l mai ascund.

Trezește-te cu gândul că-n Arcania zace puterea

Că tot el știe a universului originea

Că el, voiciune maximă și veșnică bunătate

Din lume va elimina acel „Măi, nene, nu se poate !”.

104

Vorbește-i cumva, nu sta supărat

Dac-o fac, fericirea mi se va urca la cap

Asta-i problema?

Da, e-adevărat.

Atunci te pedepsesc pe veci să rămâi singur

Vezi, dacă ai noroc nici nu te-njur

Să mă-njuri, de ce așa?

Fiindcă tu nu-ți trăiești viața!”

105

Vreau să scap de depresii

De-ale suicidului obsesii

Trebuie ca eu, fără niciun ajutor

Să-mi restabilesc liniștea-n interior

Ceva-mi lipsește, nu găsesc

Fericirea pe care mult mi-o doresc

Moartea nu te duce nicăieri

Nu așa pui capăt urii!

106

Dedicații la final de clasa a XII-a

1.Achim Paul da

Deși pari cam  timid și emotiv

Te-am etichetat ca un tip receptiv

Cu parfumul luat și-n datorii băgat

În limba română amprenta ți-ai lăsat

Cât îi trăi încearcă doar să nu te îmbeți

Fiindcă te vei speria pe viitor cum ai să arăți.

2.Anca Mihai da

Nu cred c-am să uit vreodată

Pățania de pe hol c-o lovitură soldată

Dar face parte din ale liceului amintiri

Care-i de fapt un rezumat din ale noastre trăiri

Mereu îmi voi aminti de nervii tăi vărsați asupra profei de română precum și a celorlalți profesori care nu ți-au preciat adevărata valoare. Eu zic să continui să lucrezi la ea în continuare.

{Știi bine că orice tâmpenie

Pe care o face omul

Ca să-și doarmă și el somnul.}

3.Bîrla Claudia    da

Mereu atentă și cu totu’ pus la punct

Așa te-am știut în liceu, pe cuvânt

N-am avut șansa a te cunoaște prea bine,

Sper să ai parte doar de succese, realizate de TINE !

4.Boglea Bogdan da

IQ ul tău mult sporit

Te scoate din orice deficit

Fii sigur ca n-ai greșit

De lecțiile la mate mereu le-ai urmărit.

La universitatea tehnică

Continui să faci matematică

De folosești logica acesteia

La orice firmă vei prelua șefia.

5.Brătean Adriana  da

Totu-i doar o simplă poezie

Ce-așteaptă să-i desenăm o coroană aurie

Liceul, doar o etapă a vieții noastre

Conturată cu, aminitiri predominante acestei vârste

6.Câmpean Elena da

Din prima zi de liceu

Am făcut cunoștință tu și eu.

C-un zâmbet larg și drăgălaș

Îți amuzi prietenii-n orice locaș.

Tot ce se-ntâmplă în lume are la bază o singură lege: ATRACȚIA ! Use IT wisely !

7.Ceban Veronica da

Vecină de-a noastră, de dincolo de Prut

Dă-mi voie pentru început să te salut

În țara noastră-i loc pentru oricine

Cum e vorba de Moldova, e și mai bine.

Nu te cunoșteam la început

Nu-i bine ca omul să fie tăcut

Ci să discute cât mai mult

De știam asta mai demult…

8.Cioara Alexandra da

Lissy, draga mea colegă

Cu telefonu’ sunând în ora de fizică

Vreau a scrie un cuvânt de rămas bun

În caz că nu ne mai întâlnim, presupun.

La partea financiară n-ai treabă

Concentrează-te pe ce vrei, să fii tobă

Poți face mai multe lucruri deodată

De-o idee sclipitoare ți s-arată.

9.Ciupeiu Adelina da

O colegă bună, un suflet aparte

O minte cultivată de atâta carte

Nu te uita veci in jos

Că riști să pierzi ce-i mai frumos.

Sper ca universu-ți va răspunde

La orice dorință, oriunde.

Îmi pare rău că ne despărțim

Dar cu siguranță o să ne mai întâlnim.

10.Costea Claudiu da

Din primele săptămâni te-am cunoscut

Și era un regret să n-o fi făcut

Al patrulea an s-a apropiat de suta de metri

Și eu în minte am doar „poetry”.

Rămâi mereu c-un zâmbet pe buze

Că lumea n-are de ce să te acuze

Suntem creatori ai propriului destin

De treabă asta veci să ne-amintim !

  1. Coteț Călin da

Căline, băiat deștept

Îndrăznește să-mi dai la  versuri “correct”

Nu voi uita conferințele pe Skype

Unde nu eram obligat să apelez la „type”

Când luam de pe torrente

Jocuri și programe „infecte”

De mai pui manele la vreun festin

Pe cuvânt de îți mai vin.

Ce pot regreta e că n-am ieșit pe-afară mai des

Fiindcă m-am convins că nu ești d’ăla pe interes.

12.Cristea Dorel   da

Verișor, bun prieten și coleg

De nu știu ce să aleg

Fost-am colegi timp de trei trepte

Dar timpul nu poate să mai aștepte

Ne vom mai întâlni în continuare, presupun

Pân-atunci urezu-ți drum bun !

Calitățile pe care le apreciez cel mai mult la ceilalți sunt calmul și răbdarea de care pot da dovadă. Le ai pe amândouă, deci ține-o tot așa !

13.David Tudor da

Tudore, c-ai fi electronist

De-asta am fost ferm convins

Urmează-ți țelul de calculatorist

Și sper că vei fi de neînvins.

Din primul an nu te știam prea bine

În următorii m-am împrietenit cu tine

Ai fost de treabă chiar mereu

Oi fi având talente ascunse, ce știu eu.

14.Ignat Cătălin da

Absenteismul tău delicat

Un loc în catalog ți-a clasat

Sub numele de „Pișcot”

Te-am poreclit chiar peste tot.

De la mate nu poți rezolva ceva

Un prof online te poate ajuta

Chiar mai mult ca diriga

15.Mignea Alexandru Emanoil

Ilă , așa cum îți place a ți se spune

Trebuie să mai ținem legătura, pe bune.

La mate-ai cam avut multe probleme

Dar încearc-a nu te teme

Când găsești a matematicii logică

Să continui drumu’, fiindcă nu urzică.

16.Mursa Bianca Mădălina da

Mădă, colegă dragă

În 4 ani, destinul a zis că ne leagă

Fără regrete sau resentimente

Fiindcă nu vreau să mai scriu două caiete

Îmi pare bine că te-am cunoscut

Și-am fost prieteni pe cât s-a putut.

  1. Narița Cătălin da

Părinții tăi au făcut un gest frumos pentru mine în perioada examenului la engleză de dinaintea începerii clasei a IX-a. Iar eu am început să mă întreb “Cine-i acest Cătălin ?”. Și uite că, odată cu prima zi de liceu am aflat  acest “secret”.

De mult calm dat-ai dovadă

Și rezultatele început-au să se vadă.

Arată-le și celorlalți în continuare

Că poți și mai mult de-atât, poate de-o dublare.

18.Pleșa Gheorghe Andrei da

Răbdare, răbdare, de trei ori răbdare

E ceva ce multă lume nu are

Pune puțin calm în ale creierului „sectoare”

Și totul va merge pe roate, frățioare !

Te-am catalogat de la început ca un tip foarte de treabă cu care am reușit să mă împac timp de 4 ani. Să fie oare o coincidență ? Eu zic că nu, fiindcă așa ai fost tu.

Totuși, eu zic că mai ai de lucrat la ceva anume, cum ar fi răbdarea. E cea mai prețioasă calitate, fiindcă odată ce o ai, poți reuși să faci orice-ți dorești. Și meriți asta.

Cu bine, Andy !

  1. Răbulea Ancuța Maria da

Dragă colega,

Al treilea ciclu s-a sfârșit

Dar timpu-i tot pe fugărit

Ne-așeapt-un alt pas în viață

Va mai avea oare pic de dulceață ?

Urmează-ți pasiunea și inima, restul va veni de la sine. Serios !

20.Rîza Bogdan Răzvan da

Bogdan, darul lui Dumnezeu

Ai fost un prieten așa cum am vrut eu

Dar nu ne oprim aici, ci în continuare

Ne vom mai întâlni prin lumea asta mare

Mereu îmi voi aduce aminte de glumele tale  “prea sărate”și de faptul că, cea mai importantă parte în a fi fericit este să nu iei totul în serios, ci să mai presari pe ici, pe acolo și câte-un strop de umor. Integrez asta, dar fără D(X) în rețeta succesului oricărui pământean.

  1. Sularea Paula Alina da

Amintescu-mi de vremea când eram mici copii

Bazându-mă pe asta aș încerca a vorbi

Suntem aceiași, doar puțini mai mari

Cu trecerea timpului vom deveni mult mai tari.

Am fost, suntem și vom fi mereu parte dintr-o familie care nu va sta “confortabilă” dacă va întrerupe legătura. Eu zic să avem grijă de acest aspect. Sper să ne mai auzim.

22.Șandru Mihai da

Mereu amuzant și nu prea liniștit

Mă bucur mult că ne-am împrietenit

Ia totul logic, fără a te stresa

Și viața va fi dulce ca mierea.

Las-o mai ușor cu nota

Că nu-i totul în viața asta

Îmi amintesc când eram într-un timp în goană după note, iar răspunsul tău, cum că tu nu te stresezi în privința asta m-a uimit pe moment. Ai avut și încă ai dreptate. Omul face nota, nu nota pe om.

23.Tomuș Alexandra   da

Pe interior și exterior

Vei fi admirată de orice popor

De mereu reușești a-ți păstra cumpătul

Cu toate bucuriile-ți vei umple SUFLETUL

Fiecare lucru are avantajul său. Găsește-l și folosește-l WISELY.

Take care ! >:D<

24.Tomuș Diana  da

Știi bine că

O bucurie ține doar trei zile

Acești ani, însă,

Au avut parte de-o prelungire

Mâine este azi, ține minte !!!

25.Tuhuț Raul  Ovidiu da

Tu vrei să fii inteligent și mușchiulos

În comparație cu ceilalți nu te lași mai prejos

Geniu al matematicii ca Pitagora

Pe baza unei teoreme să afli latura

Și ca ARNOLD SCHWARZENEGGER

Îți doresc s-ajungi sincer.

26.Vereș Alexandra Nicoleta da

Optimismul tău imens

Mă inspir-a crea un vers

Va fi dulce ca mierea

Întocmai ca și personalitatea ta.

Fiind sigură că totu’ va fi bine

Nu lași nimic fericirea să ți-o “aline”

Eu zic: “Ține-o tot așa !”

Și împlini-ți-s-ar orice dorință

la care ai medita.

Persoanele pe care poți mereu conta când ai nevoie de un sfat sau ești grav dezorientat sunt pe atât de speciale cum sunt pe atât de rare. Pentru mine faci parte din această categorie, fapt ce-ți conferă un enorm avantaj în încercarea de  desluși tainele dificultăților  vieții.

Ești pe drumul cel bun și chiar îmi place asta.

Good luck !

107

Mă *** în ele de argumente

Că tot ce scot pe gură-s idei defecte

Eu vreau să-mi exprim propriile opinii

Dar ca rezultat îmi arăt pe față ascunsele nebunii

Ce să zic, mă simt distrus

Când speranțele mi s-au dus

Ceilalți sunt parcă experți în argumentare

Când discut cu ei nu înțeleg ce au cu mine, oare?

Iar orgoliul meu tâmpit și handicapat

Îmi dă impresia că aș fi expert în text argumentat

Toți prin lume umblă cu dovezi

De nu le ai, ce adevăr mai poți să vezi?

Cât timp nu poți nimic argumenta

Este clar că nu-ți poți susține partea

108

Am nevoie de un specialist în ale creierului

De-aia vreau să mă las pe mâinile psihologului

Fie din exterior, un terapeut, fie o să îmi fiu chiar eu

Contează să aibă cineva grijă de sufletul meu

Psihologia este faină, tot ce ține de ea

Nu știu sigur dacă în absența ei omul murea

Știu doar că unele suflete sunt mai sensibile

Și au mult mai des nevoie de consiliere

Nu contează din partea cui, contează să o primească

Au nevoie ca de apă și mâncare, psihicul să și-l odihnească

Înseamnă mult de tot, crede-mă

Să ai pe cineva lângă tine ori de tipul „Sună-mă!”

O vorbă de duh la momentul potrivit

E mai prețioasă decât un citat tare tâmpit

Sunt și eu mai sensibil, știu ceea ce spun

Am clipe când emoțiile îmi fac bum!

109

Vino inapoi, centru al meu

Vino inapoi suflet al meu

Vino inapoi creiere al meu

Vino inapoi, vreau sa fi iar eu

110

Străinul meu albaiulian

Interacționează cu mine spontan

Intru în vorbă cu el, îi dau o șansă

Este om ca mine, om vedea ce-o să iasă

Mi-am zis: Fii precaut cu tot ce-i spui

Fii cu ochii în patru după mișcările lui

Este foarte ușor ca cineva să te trădeze

Doar ca să profite de tine el să te urmeze

Printre altele mi se dă și drept psiholog

Pentru cei ca mine, ce merg pe stradă… și nu ies mai deloc

Apoi mă întreabă dacă vreau un telefon…din Germania

Încerc să-mi dau seama ce și cum…îmi bagă din alea cu mafia

Mai stau cu el, merg acasă-i, c-un suc mă servește

Stau aproape de geam…îl rog să nu m-arunce, el în râs bufnește

Merg cu el la o cafenea

Aoleu… când începe tipu’ a dansa

Unde-i întâlnesc un prieten, nenea

Ăsta are măcar ceva în cap după ce și cum explică

Îl întreb ce părere are de cel cu care am venit, adică

Nu mi-a câștigat încrederea deloc străinul meu

După ce m-am mai ars înainte, ea se câștigă greu

Îmi zice că îi încă, copil, prea visător

În acel moment i-am dat dreptate, foarte ușor

Ies cu el din cafenea și imediat

Îmi cere 80 de lei, pentru-al său mobil amanetat

Per total de la mine n-a primit nimic

În afară de un suc și un sandwich, cinste zic

Deci chiar eram dispus să-i ofer cei 15 lei întâi ceruți

Dar tot învârtea suma, ma întreba câți am per total, adunați.

111

Pot fi extrem de ostil

Să-ți zic „Marș, sictir!”

Dar încerc să mă controlez

Furiei mele n-am să cedez

Încerc să fiu calm și răbdător

Să îmi impun astea de zor

Știu ce-mi poate furia mea

Aș sparge tot în cale, nebunia

M-ar ține destul de puțin

Calitativă nu cantitativă, foarte fin

Încerc să mă comport peste tot

Însă am și momente în care nu mai pot

112

Hackeri, maeștri ai profilului meu

Am multă stimă și respect pentru voi, zău

Îmi place mult mintea voastră genială

Indiferent de scop, posibil activitate ilegală

Creierul este cel mai important organ al omului

Și lucruri extraordinare se petrec în mintea hackerului

Doar să îl analizezi, cum gândește, cum vorbește

Cum de breșe de securitate această ființă se folosește

Avem nevoie de hackeri, nu doar în informatică

Din ceea ce gândim totul, îți spun de nu știai, că

Generăm comportamente și acțiuni

Prietene, hackerul gândește, nu face doar infracțiuni

113

Să vezi lumea prin ochi de psiholog

Nu înseamnă să nu mai ai probleme deloc

E doar un mod îmbunătățit de a le vedea, rezolva

De probleme nu scapă decât cei din cimitir, și știi ceva

N-ai vrea să ajungi acolo fie pe mâna ta, fie pe-a altuia

Omule, orice-ar fi nu alege, orice-ai face, sinuciderea

114

Prin ochi de (terabaiți) terrabytes

Lumea este altfel, nu te mai vaiți

Ești copleșit de o stare de calm, de luciditate

Tu controlezi lucrurile, nu mai e problema de nedreptate

Acest personaj, numit de mine Arcanianul

Este mult prea SF, prea departe de uman, personajul

L-am creat mereu cu mintea, mult prea des nemulțumit

De mine, de persoana mea, fiindcă de viață nu profit

115

Dacă până și psihologii au nevoie de psihologi

Să vedem, tu când dai de greu cui alegi să te rogi

De ești bun credincios, indiferent de religie, la o zeitate

În caz contrar singurul tău ajutor, în afară de tine, e la umanitate

Un prieten mi-a zis: Să nu ceri ajutor când ai nevoie e cea mai mare idioțenie

Acum, pe bune, dacă are cine te ajute de ce să stai în agonie

De nu ceri îți vei face rău ție

De ceri îți ataci propria mândrie

Greu este de a trăi o sută de ani fără reparații

Zicea taică-meu, iar tu, fii omenos, lasă-i pe alții

116

Lumea este cretină, este nebună

E spital de psihiatrie, vai cum sună

Este cretină, plină de proști

Ce-s ăia proști? Cei cu neuroni arși

Cei ce fie vorbesc cu gura neconectată la creier

Fie nu-s în stare să facă, conexiuni, sinonim: fraier

Ai toate specimenele, deși nici eu nu le știu pe toate

Mare-i gradina lu’ Dumnezo, poți să nu-mi dai dreptate?

117

Păstrează-l pe „wow”

Noi oamenii n-avem ecou

Nu știm cum naiba am apărut

Dăm vina pe zei, ei s-or fi *****

Nimeni nu știe, dar putem să trăim

Și făr-aceste informații, să nu ne mohorâm

Personal am convingerea de ateu

Nu știu ce și cum, dar în niciun caz un zeu

Nu e responsabil de tot ceea ce există

De crezi asta încă de mic, ai fost pus greșit pe o pistă

Zeii voiau de la oamenii să le slujească

Oamenii au creat zeii, ca pe alți oameni să-i cotropească

Am auzit și eu de acest verb, nu că aș fi atât de documentat

Nu mă fă prost, fără prostie nici inteligența n-ar fi existat

118

Poate că depresia mea este mascată

Iar sufletul meu strigă amarnic după o iubită

Nu am vrut eu să intru în ea, în depresie, nu în fată

Doar că m-au împins circumstanțele, și educația primită

De la părinții, care se pare că n-au fost prea străluciți

În a mă crește, mă rog, au fost și ei de religie prostiți

Mama se pare că a uitat cum e să fie adolescentă, vorba fratelui meu

Și de-aia de ajutat nu mă știa, ori nu putea, greu

Este de a trăi o sută de ani fără reparații, cum zicea taică-meu vitreg

Dar deși e greu, asta înseamnă că sunt nevoie la gât…cu funie să mă leg

119

Cerșetor împuțit

Pe câți ai fraierit

Eterna întrebare „Dă-mi un leu”

Tu nu renunți, doar să muncești e greu

Nu te suport mă, nu admit nicio mână întinsă

După valori materiale, de-ai plânge nu meriți nici batistă

Mă întreb dacă este vreo diferență între mine și tine

Sau cerșesc și eu ca tine, material sau spiritual, fi-mi-ar rușine

Cerșetor de atenție știu c-am fost mult timp

Amu’ cu căștile în urechi aleg s-alerg pe câmp

Revin la tine, „dragă” cerșetorule

De te mai văd în stație…îți arăt m*ie

120

Din vremea când eram copil retard

Și eram să-mi zbor mâna cu o petard’

Eram foarte pasionat de informatică

Și căutam ca nebunu’ programe de optimizare, adică

Aveam o rablăgiune de calculator și mă enerva

Că mergea ca dracu, bine adevărul e că era și ieftin, mdea

Am trecut și peste toate acele, de optimizare, obsesii

De când Microsoft spus-a că Windows cu programe terțe intră în depresii.

121

După acele antidepresive de la psihiatrie

Mintea îmi știe cum e să fii în corp uman, știe

Poate fi destul de ciudată senzația și chiar este

Când mă gândesc unde mă aflu, aici și acum, amice

Destul de stranie ca sentiment este decorporalizarea

Adică să nu te simți bine în corpul tău, uitarea

Că ești om, nu mai știi ce vrei, ori ce nu vrei

Și simți că-ți vine direct viața…să ți-o iei

122

Oamenii nu-și dau seama, nu-și pot da seama

Ce se află-n mintea ta, nu-s ghicitori, emoția

Este generată de gânduri, sau de fiziologie

Ale mele gânduri duc la emoții puternice, suicid, tragedie

Oamenii nu-s ghicitori, nimeni nu este

Dar pentru asta nu te-nchide în tine de sufletul ți-e rece

Lucruri tâmpite, prost învățate

De peste tot, nu mi-s contorizate

Primul ar fi „Nimeni nu te ajută”

M-a determinat să pun inimă multă

Să ajut mereu pe oricine cu orice

Doar să nu fiu exact cum acel om zice

Să nu stau pe Facebook, timpul meu să fie îngrijit

Dar doar așa unii oameni s-au împrietenit

Să nu fiu ca toți ceilalți, să-mi suprim din nevoi

Că doar așa pot și eu să fiu…pe placul lumii

Multe, multe idei atât de tâmpite

Care-mi activează orgoliul…am nevoie de minte

123

Sala nu-mi aduce fericire, cea de fitness

Am nevoie să fac pe psihologul cu mine, I guess

Da, sunt sensibil, destul de emotiv

Vreau să mă accept pe mine, nu să fiu un sportiv

Vreau să știu că cuiva îi pasă

N-am să mă sinucid, lasă-

mă cu idei de genul „gândurile îți vin”

Hai să muncim, nu ne mai plictisim

Nu este asta, adevărat îți spun frate Liviu, problema

Sunt doar emotiv de felul meu, asta este schema

124

Este destul de chinuitor să suferi din dragoste

De asta sunt capabile ființele umane, aceste

Creaturi: sunt două variante – băiat sau fată

Vezi că la un acces de furie oricare poa’ să te bată

Este destul de chinuitor să iubești pe cineva

A cărei totală atenție și dăruire e spre altcineva

Sau cel puțin nu-și poate lua gândul de la o persoană

Și-ți va vorbi mult de ea ea, da știu cum este, mă

Este destul de chinuitor să suferi din dragoste

N-are leac, vorba cuiva, fără logică ai sentimente

Nu poți face nici pe duru’, să vrei să te protejezi

Când de fapt te doare, și pe-nterior sângerezi

Cineva mi-a zis să scriu despre dragoste, să schimb tema

Uite-o și fac, am să fac o poveste de dragoste…ca la cinema

Sau de nu îmi reușește un astfel de scenariu de film  ca Titanicul

Cel puțin voi scrie despre ce trece fiecare, în mod sigur nu-s unicul

N-am avut prietenă deloc până acum, îți spun sincer

Dar asta nu-seamnă că n-am fost îndrăgostit, cu inima în ger

Adică destul de rece, fă-ți timp să iubești chiar de nu ești iubit

Zicea Vescan în piesa sa „Fă-ți timp”, ș-uite, tipului i-a ieșit un hit

Este destul de chinuitor să suferi din dragoste

N-are leac, nu există „Am inimă de stâncă”, de regrete

Vei avea parte, și de multe apăsătoare și ascuțite cuvinte

Dar pentru o viață sănătoasă trebuie să trăim toate sentimentele

Așa mi-a zis un prieten odată, că-n caz contrar: mai sus am scris regretele

125

Suferință, ești un tare bun profesor

Cugetând, n-am găsit mai bun antrenor

Înveți omul să poată pricepe ce-i binele

Și să găsească ceva bun în toate relelele

Ești bun, nu zău, crede-mă că nu vorbesc aiurea

Plăcerea se poate ridica la cap…la toată lumea

Tu ești singura în măsură să poți reaminti omului

De condiția lui de primată…pân’ la descoperirea focului

Ești însoțită de multă meditare, multe întrebări „De ce?”

Pentru asta lumea te evită, da, te evită, dar mai știi ce?

Îți spun toate astea din pura mea experiență

Tu-mi poți da răspunsuri, nu-mi joci nicio festă

Dacă mă gândesc bine, tu te regăsești prin religii

Pe-unde bântuie conceptul de mântuire, ș-alte litigii

Acolo ești mult mai ușor de acceptat, unde suferința-i dată de zei

Ființei umane, pentru așa-numita neascultare și greșeală a ei

Este mult mai ușor să-i explici unui om că suferă dintr-un motiv mistic

Decât să-i spui că este o biată creatură pe-un univers haotic, ceea ce sună cinic

126

Hei, ce faci prietenaș, ești bine?

Scriu-ți fiindcă-mi pasă…de tine

Nu este, ca la alții, o formă de salut

De ceva te-apasă, s-aici să te ascult

Nu-ți garantez că-ți voi da cele mai bune sfaturi

Dar voi avea bun simț…de mine să nu te saturi

Cel mai mulți oameni ascultă doar ca să răspundă

Iar când ai nevoie de ei, preferă de tin’ să s-ascundă

Este atât de greu s-asculți, m-a întrebat un prieten

Când mi s-a părut confuz ce discuție plăcută avem

O fi, nu pot să neg că nu-i așa, doar depui efort

Dacă pentru-a fi păsător…ieși din starea de confort

Hei, ce faci prietenaș, ești bine?

N-o să neg, mă gândesc des la tine

Ești doar om, la fel ca mine

Și m-atașez ușor, te rog ține

Minte că deși suntem singuri pe pământ

Tot este posibil cu vreun „Ce faci” să te-ncânt

127

Ceea ce am învățat de la Anca Ditiu

M-a ajutat pe plan personal, emoțional, știu

Am început să nu îmi mai reprim nevoile

Și să încerc pe cât posibil să-mi trăiesc zilele

M-a ajutat foarte mult c-am fost deschis

Și că în mare pare orgoliul mi l-am stins

Am găsit-o pe-această domnișoară pe un blog

După ce am căutat dacă animalele simt fericirea, ce noroc

A fost pe capul meu, chiar m-a ajutat

Poate fiindcă prin ce-am trecut ea de mult a trăit

Dar nu mi-o iau în cap cu nimic, ar fi o prostie

Ea m-a ajutat, probabil este vorba doar de omenie

128

Genele pe  care

Colegul le are

Când le flutură ceva-n mine tresare

Și nu-s pe invers, sunt hetero, din naștere

Știu și să glumesc și să fiu serios, bre

Dar comportamentul meu față de e-el

Îl sperie rău, de parcă ar crede că e cel

Cu care eu aș face ceva, orice

Orice-i mai bine decât să sufăr în tăcere

129

Este o lume de animale și absolut orice este permis

Dar adună-ți forțele pentru a-ți îndeplini orice vis

Nu renunța la bun simț, vei avea nevoie de el

Fiindcă ești mai presus de un simplu animal, ai creier

Lumea o fi ciudată, da, prietene, știu

Dar e minunată fiindcă-mi permite să fiu

O ființă umană, o persoană ce gândește

La nivelul ei sau rămâne la un miros de pește

Ai putea fi supărat, dezamăgit, frustrat

Fiindcă făr-a fi cerut, o viață ai căpătat

Dar în loc de asta încearcă să-ți menții capul sus

Fiindcă ești destul de evoluat, natura sus te-a dus

130

Motivele mele pentru necredință

Sau de nu cred ce într-un zeu sau o zeiță

Nu-s născute de mult, dar au prins ceva rădăcini

De când am gândit și contrar vreunei mulțimi

Mi-e mai bine așa, să nu sper la vreun semn divin de sus

Să merg pe mentalitatea: capu’ face, capu’ trage, capu’ sus!

Vedeam divinitatea într-o imagine destul de deformată

Am crezut că ea mă poate face fericit, când colo las-o baltă

Zeii, de oameni inventați, au fost ca creatorii lor, mereu foarte geloși

„Să nu ai alți Dumnezei afară de mine” – cei din trinitate erau orgolioși

Motivele mele pentru necredință

Au părăsit stadiul de neputință

Din victimă a diavolului și a mai știu eu ce

Să fiu măcar victimă proprie, a creierului voce

Aici e Iadul, chiar în mintea noastră

Zice o poză de pe net, destul de realistă

Pe mine încă mă șochează, cum a rezistat atâta

Tot acest fenomen religios, al credinței, a vă da

Fiori legate de spațiul satanic, Iad numit

Și extaz legat de cel al creatorului, un simplu mit

Unii au fost mult prea deștepți, iar alții mult prea proști

De te-au făcut chiar și pe tine cu sinceritate să recunoști

Că ai nevoie de un salvator, care stă bine mersi undeva prin cer

În privința mea, nu mai este un motiv de credință la așa ceva să sper

131

Este o lume plină de animale

Cea în care trăim, iar printre ele

Sunt unele destul de evoluate, numite oameni

Noi le împărțim în două rase, însă chiar nimeni

Nu este 100% diferit, nu există sacru, ființe speciale

Nu a fost nimic creat de zei sau știu eu ce foță superioară

Da, om fi evoluați, dar împărtășim aceeași soartă

Ne naștem, trăim cu trăim și murim odată ș-odată

Nu este nimic sacru, nimic special, nimic supranatural

Avem aceeași soartă cu animalele, este ceva normal

Nu ne contorizează, supraveghează nimeni, fix ca pe ele

Și-astfel putem face orice, ne bucurăm sau întristăm de alegere

Rămânem mereu ceea ce suntem la origine

Niște organisme, carne, piele, oase, cine

A fost oare cu ideea că om fi ființe celeste?

Fiindcă tot la animale ajung, printr-ale mele teste

132

Părinte, eu sunt ateu, devenit după multă cugetare

Mă deranjează mult de tot ceea ce afirmi matale

Tu vii și-mi bagi în cap încă de mic că un zeu ne-a creat

Numit Dumnezeu, și-un fiu pe nume Iisus Hristos ne-a lăsat

Că noi toți suntem păcătoși și necesităm a fi salvați

Că de nu, e vai ș-amar, urmează a fi de iad mâncați

Că să-i slujim acestui Dumnezeu, religia noastră se cheamă creștinism

Am fost multă vreme de acord, până să dau de păreri ce-o numesc sclavism

Am întâmpinat multă confuzie, m-a durut destul, destul de mult

Eram într-o perioadă mai grea, adolescent fiind și aveam în suflet tumult

Nu mai știam ce să cred, iar pe net te pierzi ușor, înjură lumea mai ceva ca la televizor

Se mai activa și-un orgoliu trăsnit, văzut și la alții parcă pe repeat, și nu mai vezi totul color

Începe să-ți fie ușor să te iei la harță cu credincioșii, în cazul meu cu creștini și nu numai

Fiindcă ți se pare pe deoparte cool să nu faci parte din „turmă”, ca tu să nu mai crezi în zei

Fără să știi exact de ce afirmă ceea ce afirmă și cum s-au născut acești numițit atei

Că un ateu se ceartă c-un credincios, sau un credincios c-un ateu este tot un drac

Și nu, acel drac nu face parte din nicio religie, nu acolo acești demoni la propriu zac

Într-un articol pe net spunea așa: Răul nu există, este doar absența lui Dumnezeu

Și am acceptat inițial, deși cu ură, însă Dumnezeu este omniprezent, vai de capul meu

Este o eroare de logică de neînchipuit

Pe care mintea abia-abia mi-a ciripit

Iar legat de certurile dintre credincioși și atei, consider folositor un citat de Carl Sagan

Dovezile credinciosului se bazează pe nevoia de a crede, pe altceva nu dă niciun ban

Așa că părinte, ce-ți spun eu sau ce-mi spui tu

Consider că e absolut inutil, tu ai doar acest serviciu, nu?

133

Să te fută Dumnezo, nenorocit orgoliu

Scriu necenzurat, la bun simț port doliu

Mi-am creat enormă suferință, de când te-am cunoscut

Mi-am făcut viața un chin, destul de mult m-a durut

Eram disponibil pentru ajutor, pentru oricine

Eram în stare să-mi dau suflul, hai treacă de la mine

Mereu să am un sfat la îndemână, pe viu

Nu puteam accepta să spun că nu știu

Aș fi declarat că pot ajuta pe oricine

Dar cum dracu’ să afirm că nu și pe mine

Fută-te Dumnezo orgoliu, te-njur de-un milion de ori

Fută-te Dumnezeu orgoliu, din sinele meu MORI

Câtă scârbă-mi provoci acum, când te observ mult prea bine

Nici în prag de suicid n-ar fi acceptat ajutor fraierul din mine

Te observ de câte ori mi te activezi, și visezi

Să stai sus pe piedestal, că nu, tu nu cedez

Nici de-al dracului, mai bine stai și suferi ca prostu’  în mine

Iar dacă nu spun nimic nimănui, cine să m-ajute, cine?

Meditând mult într-o zi, te-am descoperit

Cum vorbele mamei le-ai tot tâmpit

Nu puteam accepta cu nimic să aibă dreptate

Orice vorbă a ei o reformulam, maxim, poate

Că mno, o consideram vorbă bătrânească, dă-o dracu’

Că știu eu mai bine cum stau lucrurile, știe băiatu’

Acest orgoliu nenorocit, împuțit, îl văd mai peste tot

Nu doar la mine, ce dracu’ au toți ceilalți, nu mai pot

Să văd în continuu asta. Cum toți vor să fie șmecheri

Să nu te faci de râs în fața lor parcă tot timpul te feri

Cel puțin la mine așa este, mă feresc de bătaie de joc

De mișto-uri, de bahule, chiar nu-mi fac bine deloc

134

(prima și) ultima mea mea tentativă de suicid

Are loc doar în mintea mea, promit

Nu sunt prost, știu ce-nseamnă viața

Găsești oportunități de când te-ai trezit dimineața

Cum este viața? Faină? Ca dracu’? Contează că-i una singură

În urma încercărilor de-a o defini am zis că-i trăibilă

E ultima mea tenativă de a-mi lua zilele, doar o simulare

Produsă în creierul meu, când totu-n jurul meu doare

E ultima mea tentativă, promit, ultima

Și pentru tot ce mi se-ntâmplă îmi asum vina

135

Dacă suicidul nu ar mai fi ireversibil

Aș face ce-aș simți, fiind emoțional instabil

Aș testa dacă chiar pot fi abil

Să-mi iau viața, și-asta de mic copil

Dacă suicidul nu ar mai fi ireversibil

Pentru mine totul ar fi mult mai simplu

Aș muri, m-aș calma și m-aș reîntoarce

Când aș vedea că moartea este sfârșitul

136

Tocmai mi s-a sinucis un neuron

Din păcate el nu va fi înmormântat

Fiindcă așa a declarat al bisericii ton

Neuronul ăsta nu era creștinat

Tocmai mi s-a sinucis un neuron

Am dat de un articol argumentativ

Care amesteca planul subiectiv cu obiectiv

Am pierdut firul și logica n-a mai devenit beton

Tocmai mi s-a sinucis un neuron

După ce am rămas în pană de idei

Cam rar se-ntâmplă mintea omului să i-o iei

Și când o faci, nu mai devine veci autonom

Tocmai mi s-a sinucis un neuron

Prea multă informație am acumulat

Culmea, ceilalți nu mi s-au crăpat

Fiindc-a plătit unul prețul, ghinion

Tocmai mi s-a sinucis un neuron

Problema e că nici n-am mulți

Îi apreciez pe ceilalți, sunt drăguți

Și m-ajută în viață, mult gândi-vom

Tocmai mi s-a sinucis un neuron

El se ocupă cu partea rațională

Dar nu-i ferit de îndrăgosteală

O fată i-a pus capac…de tomberon

Tocmai mi s-a sinucis un neuron

Și mă-ntreb de ce-i simt atât lipsa

Conexiunea cu ceilalți o fi arsă

137

Este perfect

Este perfect că nu ești la nivelul dorit

Este perfect că nu la toate te-ai gândit

Și eu de foarte multe ori mi-am reproșat

Că nu sunt ce vreau a fi, am destule de recuperat

Că nu sunt destul de inteligent, cognitiv și emoțional

Că mă enervez foarte ușor și risc să fac atunci scandal

Că sunt prea prost, prea bătut în cap ca să-nțeleg

Cum stau lucrurile, iar ce mă reprezintă aleg să neg

Însă vorba unui prieten pe mine m-a deșteptat

Bucură-te că nu știi tot, că ai șanse de a fi învățat

Și da, are atâta dreptate, știi, sunt de acord

Nu pot fi perfect în totate, nu pot ști tot

Dar asta este super, nu reprezint-o tragedie

Vorba „Cât trăiește omul învață” nu-i trântită din invidie

Ci are dreptate, uite, spre exemplu eu

Am atâtea de făcut, trebuie actualizat creierul meu

Însă mai este timp…cât timp știu să mă descurc

Pot supraviețui, îmbrăca, mânca și mai mult

Am și o conștiință care-i încă trează

Și nu mor de foame cu mâncarea pe masă

După cum am zis, revin, este perfect

Cum este totul, la om nu-i nimic defect

Există timp, există și acțiune

Există probleme, există și soluții, ca opțiune.

Avem timp, avem acțiune

Avem probleme, avem soluții

Pe bune.

138

Mi-aș dori să fiu tânăr orfan

Față de părinții mei suflet nu mai am

Nu cred că le-aș putea duce lipsa

Iar de s-ar întâmpla, le-al aprecia absența

M-ar face să-i apreciez mai mult, să-i ascult

În momentul ăsta îi urăsc mult prea mult

Ca persoane ambii în par respingători

În copilărie au fost mereu cu mine bășcălitori

Cel mai tare am să țin minte ura față de ei

Îi urăsc foarte mult, m-am săturat într-un final, părinții mei

Sunt genul de oameni care nu știu să asculte

Care se cred înțelepți, cică ar fi prea multe

Îi detest și nu am niciun strop de vinovăție

Sunt retardați, în plus oameni religioși cu frică de o stafie

Încă cred într-un Dumnezeu sus în cer, și cred în Rai

Sunt atât de înapoiați căci minte nu poți să le dai

Semăn mult cu mama și cu tatăl meu natural

Pentru nervii mei aș fi tratat ca un criminal

Cine mă vede știe doar să acuze, să anunțe autoritățile, ca prostul

Acela prejudecă, nu mă cunoaște, și încă se roagă spunând „Tatăl nostru”

În fine, părinții mei, înainte de toate sunt foarte proști și înapoiați

Bine că s-a dus nenorocita copilărie, iar pe calul meu nu mai trebuie să stați!

139

Nu mai pot continua așa, aș vrea să mă duc la psihiatrie

De fiecare dată când spun asta alor mei, zic că lumea fuge de nebunie

Degeaba, nimeni nu trăiește în locul meu

Doar eu simt ce simt în corpul meu

Am fost odată la psihiatrie, dar dus de la urgență

Și se pare că s-a aflat că…am fost dus în spitalul de demență

Însă mi-a părut bine, nu regret că am vizitat-o

Fiindcă în mintea mea de multe ori am căutat-o

Nu am ajuns acolo fiindcă am vrut să mă omor, nu deloc

Am ajuns fiindcă le-am spus doar intenția, și o să mă întorc

Dar nu dus de doctori și luat în ambulanță cu targa

Voi merge din proprie inițiativă, fiindcă am mintea mai largă

Nu mă stigmatizez, nu mereu, că sunt nebun și n-am scăpare

Și-s conștient de întrebarea: După ce te sinuzici, ce mai poți face, oare?

Nu, vreau să merg acolo să caut ajutor, să caut un antidot

Cu stările mele emoționale nu-i de glumă, uneori nu mai pot

Să le fac față, îmi implor moartea, mi-aș provoca-o singur

Știi, e foarte ușor să-ți iei viața cu un obiect ascuțit sau cu unul dur

Dar am tot amânat-o, apoi am regretat-o, sinuciderea am amanetat-o

Am zis mereu că rezist, că pot face asta, că viața cică n-am gustat-o

Nu cred în stafii, în zei creați de oameni și în alte duhuri sfinte

Vreau să pot fi alături de oameni la nevoie, această dorință fierbinte

M-a ținut în viață de foarte multe ori. În rest viața este nenorocită

O urăsc enorm, nu sunt îndrăgostit de ea, vreau s-o părăsesc, fără să se admită

Că cică n-aș avea voie: ce prostie. Viața este doar a mea, în orice secundă pot să m-omor

Însă-mi repet deseori că este singura, iar odată sinucis, nimic, nici rănile nu mă mai dor…

140

Profitori nenorociți

Manipulatori iscusiți

De slăbiciuni vă folosiți

Omu-n cursă-l ademeniți

Vă place doar să vă jucați

Învingători mereu să stați

Psihologi cu studii, neoficializați

Omu joacă…precum voi îi cântați

Caut antidot pentru voi, vampiri de bine

Unul bun se numește încredere de sine

Cu cât persoana știe ce vrea și unde vrea s-ajungă

Încercările voastre se-ngreunează, acțiunile trec pe lângă

Voi, oameni deștepți, aveți nevoie de proști ca să trăiți

Cât timp e moartă conștiința umană, ajungeți chiar să îmbătrâniți

Fără să mai fiți de cineva desconspirați, dezvăluiți, dar stați

Și țiganul doar odată și-a văzut locul nașterii…ușor veți fi înlăturați.

141

În mormânt

1.Odată ce trupul meu e-n mormânt

Orice vreere nu mai atinge pragul de gând

Nu mai simt nimic, nu mai sunt nimic

Nu mai am ce să vindec, nu mai am de ce să mai plâng

Nu mai este loc de plictiseală sau activitate

Nu mai am pe cine interesa sau da pe spate

2.Odată ce mă aflu în mormânt

Deja nu mai am la cine să mă cânt

Deja nu mai pot fi fericit sau trist

Și nimic nu mai contează în rest

3.Odată ce mă aflu în mormânt

Dar mort, nu viu, nu-s din greșeală

Sunt aici deoarece mi-am atins cota maximală

Nu mai contează cum am murit, natural, omorât sau sinucis

Contează că s-a terminat totul și nici nu mai am cuvinte de scris

4.Odată ce mă aflu în mormânt

Sunt separat de toți și nu mai contează când

Aș fi vrut să mă mai întâlnesc cu cineva

Timpul s-a scurs, s-a terminat cu viața

5.Odată ce mă aflu în mormânt

Nici nu mai conștientizez asta, creierul mi-este mort

Tot ce am , toate amintirile, tot din mine ce port

Devine „purtam”

6.Odată ce mă aflu în mormânt

Nu mai contează fricile mele, fobii ce curând

În viața mea îmi puneau zid, mie cerând

Să mă opresc, să nu mai fac nimic, și jos mă așezând

Să-mi doresc, chem, sun, rog, implor moartea plângând

7.Odată ce mă aflu în mormânt

Am scăpat de toate problemele, într-un final

Deja nu mai sunt șanse ca din stres să tresar

Nu mă mai chinui cu obositorul proces al gândirii

Și nu mai mă urăsc pe mine doar din cauza firii

8.Odată ce mă aflu în mormânt

Pot respira ușurat. Scuze, nu mai respir

Sunt doar un corp în putrefacție, și nu mă mir

Că nu mai însemn nimic pentru univers, pentru lume

Stai..când am însemnat ceva pentru cineva, te rog, spune.

9.Odată ce mă aflu în mormânt

Pentru că da, va sosi și acea clipă

Nu sunt nemuritor, totul se încheie și nu-i nimic după

Ce n-am făcut rămâne bun nefăcut sau nebun făcut

Chiar nu mai contează ce de la viață aș mai fi vrut

10.Odată ce mă aflu în mormânt

Sunt mort. Este deja firesc. Tu de viață depinzi

Chiar de suferi, oricum mori, de ce să te sinucizi?

Că nu-ți convine ție viața sau că nu te simți bine

Este problema ta, nu poți schimba viața, te poți schimba doar pe tine

11.Odată ce mă aflu în mormânt

Nu mai depinde de nimeni și de nimic

Nu-mi mai face nimic rău, s-a terminat cu frica

Și nu mă mai supără/enervează nimic, s-a terminat cu oftica

12.Odată ce mă aflu în mormânt

Nu mai conștientizez nimic. Cică este călătoria finală

Dar eu nu merg nicăieri, nu mai merg niciodată, ce fală

Poți avea știind că ești mort, că nu mai exiști?

Știind asta de ce mai vrei să mori, de ce insiști?

13.Odată ce mă aflu în mormânt

Procesu-i ireversibil, că nimic nu este imposibil

Nu se mai aplică. Fiindcă creieru-i mort, nu mai e abil

Să conceapă nimic. Este complet invalid

Atunci vezi la ce era bun creierul, era bine gândit

142

Ești în viață

1.Ești în viață, și asta este tot ce contează

Dacă te ajută, închipui-te mort, visează

Fiindcă mort visând nu am întâlnit

Și chiar nu-mi doresc s-o fi pățit

2.Ești în viață, și asta este tot ce contează

Față de mort mai ai o șansă, mergi de-o vizitează

Stoarce-ți creierul până la ultimul neuron

Mai bine ți se sinucide unul, decât tu ca om

3.Ești în viață, și asta este tot ce contează

Primul lucru de făcut: ai creier, conștiința îl activează

Fiindcă dacă nu ți-e pornit, nu prea mai contează

Că ești în viață, ești ca și-un mort, asta te rog notează

4.Ești în viață, și asta este tot ce contează

Probleme există la orice pas, și fii pe fază

Când le discutați în grup, aveți mai multă reușită

Se spune că e mai ușor de acceptat durerea împărtășită

5.Ești în viață, și asta este tot ce contează

Te miști, ai sânge-n tine, iar de ai o minte trează

Ai început bine, du-te și te distrează iar după

Pune-o la treabă, fă-ți viața faină, ia o cupă

6.Ești în viață, și asta este tot ce contează

De afirmația nu te face să zâmbești, progresează

Află ce anume te fascinează, și cere mult ajutor

Ne-aflăm pe o planetă plină de oameni, atâta popor.

7.Ești în viață, și asta este tot ce contează

Nu-ți fie teamă să te miști, dansează

Îți garantez că în sicriu nu mai ai nicio șansă

Când creierul e mort, de trup nimănui nu-i mai pasă

8.Ești în viață, și asta este tot ce contează

Încearcă să lași orgoliul, dar e puțin mai greu

Și furia trebuie descărcată, nu poți fi calm mereu

Dar măcar poți lucra la ele, poți asta, inventează!

9.Ești în viață, și asta este tot ce contează

În plus ești om, nu animal, și nici n-ai viitor predestinat

Nu există destin, ți-l faci tu, zilnic, asta la cap ai băgat?

De-aia ai liber arbitru, destinul e o eroare pentru-această rasă.

10.Ești în viață, și asta este tot ce contează

Ține cu dinții de viața asta nenorocită

Deși nu vrei s-o accepți, uneori merită

Și cere mereu ajutor, ai grijă, n-o fă cumplită!

143

Notițele m-au ajutat mult, ele mi-au servit

Drept scut, când din suflet îmi venea să vomit

Catharsis-ul este efectul de detensionare

Ai nevoie de el, chiar dacă ești unul din animale

Jurnalului tău clar îi poate păsa de tine

Doar el suportă tot oful tău, și îți poate ține

Moralul sus, atunci când oamenii te trag în jos, și nime’

Nu pare a mai empatiza, asta și-ascultarea activă prezintă luxuri

într-a lumii mulțime

Nu-i nicio rușine să scrii, ceea ce simți și gândești

Doar așa mai poți peste timp amintirile să le retrăiești

Un om sensibil ca mine nu poate suporta singur tot greul

Are nevoie de oameni în jur, când nu-l mai ajută doar Eul

144

„Ce faci?”, întrebarea-i deja clișeu

Nu-mi răspunde, că răspunsul nu-l vreu

Toți încep la fel, de la cea mai simplă conversație

Până la dorințe, care să le-ofere o satisfacție

Nu-i pasă nimeni de ce faci, crede-mă

Dar obișnuitu-ne-am s-o spunem, tu minte-mă

Și lasă vorba așa, după care întreabă-mă

Ce vrei să mă-ntrebi de fapt, fii sincer mă

Ce faci, auzi astea chiar peste tot

Ies vorbele rapid din al tău bot

Trebuie să fii plăcut, tu știi cel mai bine

Aș prefera să nu fi ipocrit, un singur lucru reține

Nu mă mai întreba ce fac, cât timp nu-ți pasă…de mine.

145

Tu cugeți

Dar fărăgeți

Arunci în schimb săgeți

Dar nu le mai culegeți

Grupați voi mergeți

Apoi vă ștergeți

Urmele, să nu vă frigeți

Deci voi vă alegeți

Felul în care vă ungeți

Sufletul…prinGEȚI!

146

Am gânduri sinucigașe si nu mi se pare normal

Ca trăind, imi sug energia din corp ca un tantar

Trăiesc pe-această lume fără acceptul meu

Si doare faptul ca nu-i pasa nimănui de sufletul meu

Psihologia, stiinta omului parca trebuia sa ma ajute

Dar se pare ca nu face fată: S-au adunat mult prea multe

Iar psihiatria vreau sa ma înfunde cu medicamente

Cică nu-s gânduri normale acelea ce le nutresc

Si ca neuronii mei cu-ale lor retele mult greșesc

Nu știu ce dracu’ vedeti voi fain in lume

Ca esti condamnat la fericire, acum pe bune

Imi reprosez zilnic faptul ca m-am născut

Nu simt nimic in interior, in închisoarea trupului detinut

Departe de oameni, locul meu e-n psihiatrie

Nu mi-as ierta sa fac rău cuiva cu a mea furie

Măcar omul din sicriu nu mai simte nimic

Încep sa il invidiez si…ce pot să mai zic

147

Spune-mi ce te-apasă, te rog, creiere

Sau azi ești pregătit pentr-o sinucidere

Te deprimă cumva enigmatica ta creare

Dezvoltare, evoluare sau cine-i creatorul oare

Sau este faptul că nu simți deloc fericire

Și asta-ți pune capăt funcției tale de gândire

Spune-mi ce te-apasă, te rog, creiere

Poate-ai nevoie de mult mai multă păsare

Poate c-ai nevoie doar de afecțiune și doare

Faptul că deții doar luciditate și logică de calculatoare

În orice caz, ești în corp uman, n-ai suferit încă robotizare

Spune-mi ce te-apasă, te rog, creiere

Mie poți să-mi zici, doar împărtășim durere

Dacă te-afectează pe tine, se-aplică și la mine

Să mă apese la fel, doar nu suntem separați, știi bine

Spune-mi ce te-apasă, te rog, creiere

În cel mai rău caz nici tu nu ști a-mi spune

E ceva adânc acolo, ce necesită descoperire

Ori singur, ori ajutat de altcineva, de omenire

148

Mă simt deseori singur

De-mi urlă tare sufletul

Aș vrea pe cineva lângă mine, vine?

Să-nlocuiesc scrisul doar cu vorbire

Am mult prea multe de spus

Dar în dialog cuvintele active nu-s

Totuși mă arde ceva pe-interior

Și de nu mă pot descărca, m-omor

Când sunt prea multe idei de scris

Și paginile cresc într-un hal de nedescris

Iar cel căruia i le trimit, să m-asculte

Îmi spune că răbdare pentru-asta, n-are de-unde

Desigur n-o spune direct, m-aș simți prost

Ci-mi cere să-i fac un rezumat, un overall post

Scriu în continuu, nu mă pot opri

Foaia suportă orice, nu trebuie să-i ceri

Să îți permită să-ți descarci oful pe ea

Ea atât știe, de fapt nu știe, că n-are mintea ta.

Totuși când găsești pe cineva de-și permite

Să-ți citească tot, cuvinte cu cuvinte

Nu ți-o lua în cap, ia te rog aminte

Că astfel de oameni pot pleca repede

E atât de plăcut să poți fii pe deplin ascultat

Mai ales cu-ascultare activă, te vei simți ușurat

Legat de cealaltă persoană, în caz c-o face cu empatie

Stai calm, nu-i pe interes, și emoții plăcute-ți va da ție

Mai există-n lume și persoane păsătoare

Care chiar se-mplic-adânc în ascultare

Care te fac să te simți destul de măreț

Nu cum mă simt eu deseori: pe-nterior îngheț

Dar e bine, că pe-acestea le pot aprecia

Din moment ce-am trăit în a lor lipsa

Nu se pune problema să le trădez

De ce-aș face-o dacă psihic cedez?

Sunt o fire sensibilă tare, nu m-ascund, recunosc

Și mă simt în extaz când pe cineva păsător, cunosc

Am multă nevoie de afecțiune

De un „Mi-e-mi pasă!” a-mi spune

Dar nu-i nicio problemă să fii mai sensibil

Fiindcă-n acel moment de multe ești capabil

Ceilalți așa ceva caută, că cei indiferenți

Rămas-au la școala vieții demult repetenți

Cei răbdători, calmi, păsători și pe sine siguri

Vor vi premiați de viață, și sunt plini de afecțiuni.

149

Creieraș, nu mă părăsi

În corpul meu nu lenevi

Nu ști cât am eu nevoie de tine

Ca să mă simt bine, de gânduri bune

Să le nutresc zilnic și/sau la comandă

Ca rezultat să am o emoție plăcută generată

Tu ești totul pentru mine, ești sufletul meu

Fără tine chiar nu pot trăi, acum zău

Datorită ție pot respira, pot visa

Pot trăi în lume și pot și ajuta

Cică totu-ar fi interpretat de mintea mea

Așa s-a născut doar subiectivitatea

Vreau să râd, chiar și să plâng

Nu pot face astea c-un creier nătâng

Nu glumesc când zic că de tin’ am nevoie

În lipsa ta nu mai pot fi o persoană vie

Toate amintirile, emoțiile, modurile de gândire

Aparțin acestei părți a corpului, care primește cerere

De la fiecare alt organ în parte, să le-asculte

Fără creier, omule, tu nu faci prea multe

De fapt, nu faci nimic, nu ești nimic

Ca să trăiești îți trebuie creier, măcar un pic!

150

Dumnezeu biblic cel muist

Îl trimite jos, pe pământ, pe Christ

El a creat tot, e și-autorul păcatului

Despre care a zis:”Dă-l dracului”

El sus în cer se simte singur și neiubit

De-aia te-acuză pe tin’ c-ai păcătuit

N-are servici greu, doar iartă păcatele

Când scapi de unul o să faci altele

Prioritatea lui, în primul rând

E să-i respecți legile, căci pocăind

Și suspind și preaslăvind numele său

Se simte important, își dezvoltă ego

El zice că iubește oamenii atât de mult

Că rămâne ascuns de ei, și tre’ să fii cult

Să vezi că religia ta nu-i singura

Și că ‘mnezo nu stă chiar în biserica

Comunei credințe a celor din creștinism

I se adaugă ignoranță, și nu scepticism

De-i vorbi rău de domnu’, ai dat de dracu’

Căci e blasfemie și te pedepsește acu’

E mai ușor să crezi în Dumnezeu decât în tine

De-aia toți îl pupă în **** când le merge bine.

Ultimele două versuri sunt din Cheloo – Meno sano in corpore sano
151

Prietene imaginar

Dă-te jos de pe piedestal

Coboară-te nițel din cer

Ca să vezi ce simte el

El este omul pe care tu l-ai creat

Binecuvântat sau blestemat?

Tu voiai să ți se roage neîncetat

Dar atunci nu mai era bărbat

Era doar un cerșetor de minuni

Printre zeci de acatiste și rugăciuni

Iar tu te bucurai de autoritate

Și că totu’ ar zace în a ta bunătate

Tu-l creași pe preamăritul înger Lucifer

Creația ta, înainte și după ce pică din cer

Tu-l făcuși și el este inclus în tine

N-ai scuză, prietene, pentru răul din lume

Te joci cu omul cum vrea a ta glorie

Și-ai vrea ca sacrificiul lui Iisus să-i redea veselie

Cic-ai creat un loc pe nume Rai

Unde să chefuiești/te plictisești și să stai

Cu iadul Lucifer fuse mai șmecher

De-aia îl alungași tu din cer

Aș mai continua dacă insiști

Doar că din fericire…nu exiști!